O analiză a Universității Harvard confirmă faptul că învățarea limbilor crește abilitățile de gândire critică, creativitatea și flexibilitatea minții la copiii mici. De asemenea, elevii care învață de mici limbi străine îi depășesc pe colegii lor la rezultatele școlare, inclusiv la materii exacte precum matematica, ceea ce dovedește că învățarea unei limbi suplimentare este o activitate cognitivă și nu doar una lingvistică.
Avantajele învăţării unei limbi străine la vârstă mică
Creierul, ca orice mușchi, funcționează mai bine când este antrenat, iar învățarea limbii străine vine cu un complex de exerciții, precum memorarea regulilor și a cuvintelor, asocierile logice dacă limba nouă are rădăcini comune cu limba maternă, iar toate acestea antrenează bine creierul.
O interesantă cercetare vine de la Dr. Pascual-Leone, profesor de medicină la Harvard Medical School. Studiul său oferă un prim pas important în înțelegerea impactului învățării unei a doua limbi si a procesului de îmbătrânire a creierului. Această cercetare deschide calea pentru viitoarele studii ale bilingvismului care previne declinul cognitiv.
De ce e bine, totuși, ca învățarea limbii străine să înceapă timpuriu?
Pur și simplu, cei mici sunt foarte pricepuți la a imita sunetele și deci a învăța pronunția și acentul corecte într-o limbă nouă. Este, de asemenea, vârsta potrivită pentru învățare prin joc, iar mintea lor nu este încă aglomerată cu informaţii. Nu în ultimul rând, copiii mici au mai mult curaj de a se exprima într-o limbă străină deoarece șimţul de autocenzură și autocritica ce îi blochează pe adulți nu se manifestă încă. Apoi, copiii care învață limbi străine de mici dezvoltă empatie pentru alții și o curiozitate pentru diferite culturi și idei.
Limba străină învățată la maturitate
Pe de altă parte, cele spuse mai sus nu transmit că un copil este mai talentat la limbi străine decât un adult, ci doar că învățarea timpurie are mari beneficii. Alt articol din ”The Telegraph” explică mitul ”talentului la limbi străine al copiilor” prin faptul că ne raportăm diferit la nivelul de cunoaștere a unei limbi străine vorbite de un copil față de cea vorbită de un adult. Mai exact, propozițiile simple care descriu noțiuni simple rostite de copil sunt văzute cu mai mare ușurință drept o performanță, decât aceleași propoziții spuse de un adult. Cei maturi au nevoie să exprime fenomene complexe, legate de serviciu, de exemplu, ceea ce le face exprimarea dificilă, de aici și părerea că cei mici sunt mai pricepuți la a învăța limbi străine. De fapt, vorbim de standarde diferite, aplicate pentru două grupuri de vârstă diferite.
