Ce așteaptă minoritățile de la Recensământul 2014?
Reprezentanții acestora își doresc un singur lucru: ca numărul lor să fie estimat corect.
Robert Cerari, Organizația Obștească „Bare-rom”
Așteptăm un rezultat real. La recensământul trecut practic nu s-a făcut nimic, de parcă nici nu am fi fost cetățeni ai Republicii Moldova. Statistica spunea că în Republica Moldova sunt 13 mii de romi. E o bătaie de joc. Numai în raionul Soroca locuiesc peste 10 mii de romi. În total suntem circa 250 de mii. Poate măcar acum vor spune drept câți romi sunt în Republica Moldova. Ca rezultatele să fie mai veridice, ar fi bine ca și romii să fie incluși în procesul de desfășurare a recensământului.
Edward Iaroșewski, Societatea Polonezilor din Republica Moldova
Ne dorim ca numărul polonezilor să fie estimat corect de statisticieni. La recensământul trecut lucrurile au mers prost, au fost multe plângeri din partea polonezilor, pentru că nu au putut să-și înscrie naționalitatea după cum ei simt, ci au fost trecuți după cum erau scriși în pașapoartele sovietice: ucraineni, ruși, moldoveni etc.
Fiodor Sabii, Comunitatea Bulgară din Republica Moldova
Vom cunoaște ce se întâmplă cu poporul moldovenesc, vom cunoaște cine locuiește aici, câți cetățeni de-ai noștri se află peste hotare. Poate vom afla și câți copii au rămas cu buneii acasă, în timp ce părinții lor sunt plecați. În ceea ce privește comunitatea bulgară, noi am făcut un apel, chiar înainte de schimbarea datei recensământului, ca bulgarii să spună sincer și corect naționalitatea lor, să nu se jeneze, să se mândrească de faptul că sunt bulgari. Îmi doresc ca să ne învățăm a trăi cinstit, fără să speculăm cu datele.
Valentina Moraru, Comunitatea Femeilor Ucrainene din Republica Moldova
La recensământul din 1989, ucrainenii au constituit 12% din populația Republicii Moldova, inclusiv a raioanelor din est. Ultimul recensământ a arătat că cifra a scăzut la 8,2%, dar oricum suntem mai numeroși decât minoritatea rusă. Este o tendință în rândul familiilor mixte, ca tinerii să se identifice deja după națiunea titulară. E un fenomen firesc, dar mi se pare că cifra ucrainenilor va rămâne aceeași. În 2004 a arătat totuși că oamenii au o poziție civică slabă, au o atitudine agresivă față de orice întrebare, nu spun întotdeauna adevărul, văd peste tot capcane. Ei nu sunt întotdeauna pregătiți să răspundă sincer și să-și manifeste responsabilitatea de cetățean. Oamenii sunt demoralizați. Poate ultimul eveniment de deschidere a granițelor va schimba modul de gândire al celor mai tineri, va mobiliza societatea. Cred că doar pe cei mai în vârstă care mai visează la URSS, nu-i mai poate schimba nimic.