Vorbim despre refugiați și solicitanți de azil, despre oameni care caută o scăpare de la pericolul din propria lor țară, unde sunt persecutați din cauza rasei, religiei, naţionalităţii, opiniei politice sau apartenenţei la un anumit grup social.

 Conform datelor Biroului Migrație și Azil (BMA), în Moldova, în aprilie 2013, erau înregistrați 214 refugiați și șase solicitanți de azil, originari din peste 30 de țări ale lumii, cei mai mulți din Siria. 

Odată ce BMA oferă statutul de refugiat unui solicitant de azil, Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR) împreună cu Asociația pentru Abilitarea Copilului și Familiei „AVE COPIII”, Centrul de caritate pentru Refugiați se angajează să ajute refugiatul să se integreze în societate.

Fugind spre un viitor liniștit

Deşi scopul de bază a UNHCR este protejarea drepturilor şi bunăstării refugiaţilor, obiectivul final al agenţiei este de a contribui la găsirea unor soluţii durabile care ar face posibil ca aceştia să-şi poată reface vieţile în pace şi cu demnitate. Există trei soluţii puse la dispoziţia refugiaţilor şi la aplicarea cărora UNHCR poate interveni și anume la repatrierea benevolă, integrarea locală și reinstalarea într-o ţară terţă în cazul în care întoarcerea în ţara de origine sau rămânerea în ţara-gazdă sunt imposibile pentru persoana dată.

Totuși, majoritatea refugiaților ajunge să fie beneficiari ai ajutoarelor organizațiilor menționate mai sus, iar pachetul lor de servicii este unul important și disponibil în funcție de necesitățile evaluate participativ de asistenți sociali, medici, juriști etc. În primele zile, nou-veniții solicitanți de azil beneficiază de pachete de urgență, care conțin materiale igienice și lenjerie de corp, alocate din sursele UNHCR. De altfel, patru ori pe an, toți beneficiarii primesc pachete alimentare, care constau din produse alimentare de bază – paste făinoase, crupe, ulei, orez, legume conservate, iar copiii cu vârsta de până la doi ani primesc lapte. De altfel, refugiații dispun de asigurare și asistență medicală și de alte servicii sociale.

Paknehad Ahmad Djavid, directorul Centrului de Caritate pentru Refugiați

„O prioritate a Asociației pentru Abilitarea Copilului și Familiei „AVE COPIII” este să faciliteze accesul la școală și grădiniță, ceea ce constă și în asigurarea, la fiecare început de an școlar, cu rechizite școlare, haine și încălțăminte”, declară Lidia Cojocaru, coordonator de proiect al asociației. Astfel, toți copiii care frecventează grădinița, au achitate din contul Programului costurile frecvenței. Aproximativ 70 dintre beneficiari sunt copii, inclusiv din familii mixte, în care cel puțin un părinte este refugiat sau solicitant de azil, fiecare din ei cu istorii triste, mulţi dintre ei, alături de părinţi sau rude, fiind nevoiţi să fugă din propria ţară pentru că viața le era pusă în pericol, din cauza conflictelor armate sau persecuţiilor pe motive de religie, rasă, naţionalitate, grup social sau opinie politică a părinţilor.

Mazin – căutând libertatea

Unul dintre cei care au simțit pe propria piele necesitatea refugiului este Mazin Ehhassan (foto) care vine din Sudan și are statut de refugiat în RM din 2012. Mazin făcea parte din platforma sudaneză a mișcării egiptene Kefaya, care numără peste 3000 de oameni ce luptă împotriva autorităților sudaneze. „Președintele Sudanului are 24 de ani, vă dați seama?”, afirmă el. A plecat din Sudan, fiindcă nu i se respecta dreptul la exprimare și libertatea de a avea convingeri diferite de cele ale conducerii. Atunci când conflictul dintre el și conducerea statului s-a agravat, Mazin a părăsit Sudanul și a venit în Moldova, ea fiind unica țară cu care avea legături datorită studiilor obținute la una din universități. La fel au făcut mulți alți colegi de mișcare, ei au plecat în Egipt, Kenia, Uganda, Australia etc.

Masterand și cunoscător de limbă română

Mazin a absolvit Facultatea de Biomedicină, cu specializare în Tehnică Farmaceutică, în 2010. Imediat după finisarea studiilor, Mazin a încercat să se angajeze în domeniul său, însă, angajatorii nu-i acceptau diploma de licență de la universitatea absolvită. „A doua problemă pe care-am întâlnit-o a fost faptul că nu cunosc limba rusă. Totuși noi, refugiații, încă nu suntem o parte a societății din Moldova”, declară Ehhassan.

Centrul de Caritate pentru Refugiați susține modul de viață sănătos 

Mazin a lucrat în cadrul unei companii internaționale, el fiind persoana care ținea legătura cu țările arabe. Din păcate, recent, parteneriatul cu țările arabe s-a încheiat, iar Mazin este șomer. „Deocamdată mă concentrez pe master. Este complicat să găsesc de lucru, ceea ce îngreunează și integrarea în societate”, explică Mazin. Așa cum închiriază apartamentul în care locuiește și fiind șomer, a ajuns să aibă și datorii la proprietarul locuinței. „Sunt nevoit să stau în umbra organizațiilor care ne apără drepturile și încearcă să ajute refugiații, dar, desigur că aceste ajutoare nu sunt suficiente. Trebuie să găsesc o ieșire din umbra lor”, declară Mazin. 

În pofida acestor impedimente, Mazin povestește că nu a avut probleme de adaptare în colectivul facultății. „Cel mai greu am învățat limba, dar cu obiceiurile și cultura mi-a fost mai ușor să mă obișnuiesc”, spune el.

Cazul lui Mazin pare a fi unul fericit, el a reușit să învețe limba română, își continuă studiile de master și are planuri de afaceri în Moldova. Ba mai mult, spune că nu a ajuns să regrete alegerea de a se refugia aici.

Totuși, este oare suficient faptul că refugiații găsesc un loc unde li se respectă drepturile și li se oferă siguranță? Vulnerabili din mai multe motive, practicanți ai altei religii, venind din alte medii culturale, fiind de altă culoare și, nu în ultimul rând, fiind victime ale unor represiuni politice sau religioase, cât de greu le este să se integreze și să înceapă o nouă viață de la zero, o cunosc doar ei, refugiații, care au încredere în țara de azil.