În prezent, gunoiul din Chişinău este depozitat la gunoiştea de la Ţânţăreni. Conform contractului, această gunoişte mai poate fi exploatată până la 31 decembrie 2010, iar locuitorii satului nu sunt dispuşi să suporte nicio zi în plus. Recent, un ONG din Ţânţăreni a depus cerere la primărie pentru a organiza acţiuni de protest cu scopul de a stopa depozitarea deşeurilor menajere în sat. Chiar dacă construcţia uzinei va începe la 1 iulie, precum a spus Coteţ, uzina nu va fi gata până la sfârşitul anului, deoarece e nevoie de cel puţin 20 de luni pentru a fi dată în exploatare. Deocamdată, primăria municipiului nu a găsit o altă soluţie de depozitare a gunoiului.
Deşi despre construcţia unei uzine de ardere a deşeurilor solide în municipiul Chişinău se discută de vreo zece ani, încă nu au fost perfectate toate actele necesare pentru începerea construcţiei. Vlad Coteţ a spus că o soluţie ar fi ca lucrările să se efectueze în paralel cu proiectarea. „Dacă acest subiect nu ar fi fost politizat, azi uzina ar fi fost deja construită”, a menţionat viceprimarul. Contractul cu grupul italian „Engineering Consulting”, care urmează să construiască uzina, a fost semnat încă în 2006 de către primarul interimar Vasile Ursu. Însă pentru ca acesta să intre în vigoare, trebuia să fie aprobat de CMC. Chestiunea dată a fost inclusă în ordinea de zi de nenumărate ori, dar nu a ajuns să fie pusă la vot. Şi abia anul acesta, CMC, în lipsa consilierilor comunişti, care au boicotat şedinţa, a decis ca să repartizeze pentru construcţia uzinei un teren de zece hectare lângă Staţia de epurare a apelor reziduale din mun. Chişinău. Potrivit specialiştilor, tehnologia propusă de grupul italian va permite utilizarea sută la sută a tot ceea ce va intra în uzină, în urma arderii deşeurilor producându-se energie electrică. Va fi luat spre prelucrare şi nămolul de la staţia de epurare. Valoarea investiţiei e de circa 200 de milioane de euro, fiind cea mai mare din ultimii 20 de ani.
La conferinţă a fost prezent şi deputatul Vadim Cojocaru. Parlamentarul s-a arătat uimit că o problemă atât de importantă a fost pusă în discuţie de către Curtea de Conturi, dar nu de Academia de Ştiinţe din Moldova, precum s-ar cuveni.
Necesitatea acestei uzine este indiscutabilă, fiindcă nicio gunoişte din R. Moldova nu corespunde cerinţelor internaţionale, iar consecinţele poluării vor fi suportate şi de generaţiile viitoare. Potrivit Olesei Djurenco, auditor public la Curtea de Conturi, în 2009, suprafaţa ocupată de gunoişti a crescut cu 312 ha, comparativ cu anul 2001.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
