Dar noi, românii dintre Prut și Nistru, cedăm cu ușurință Sala Palatului Național „Nicolae Sulac” unei oarecare cântărețe din Federația Rusă. Unde sunt unioniștii ninși pe la tâmple, care speculează cu românisme de 25 de ani? Să le dăm numele? Nu e nevoie. Sunt cunoscuți: mereu comentează pe la ecranele TV, iar unul dintre ei candidează pentru un loc în Parlamentul României. Nu-i dăm numele. Nu merită.
La 1 decembrie oamenii mari, ca Mihai Ghimpu, Ana Guțu, Iurie Leancă, Valeriu Matei, Mihai Cimpoi, Dorin Chirtoacă, care, cel puțin, se declară români, ar fi trebuit să ocupe Palatul Național „Nicolae Sulac”, să-l arendeze cu un an înainte, pentru a omagia, a elogia, a ridica în slăvi totul ce e sfânt pentru noi. Dar așa, alegerile au trecut, românii s-au retras, își ling rănile și bocesc pe la ecranele TV. Unde sunt cântecele noastre populare românești, unde sunt doinele și baladele, unde-s cântecele patriotice de altădată… Le-am trecut în istorie sau se cântă doar la nunți. Poate fi invitat cenaclul „Flacăra” sau alți artiști din România, iar biletele să fie gratuite pentru cei care simt românește. Puteau să achite arenda sălii, dar și alte cheltuieli cei cu bani mulți și care se declară români sau, pur și simplu, românismul este o utilitate: azi suntem români, mâine – nu, azi ne unim, mâine nu ne mai pasă…
Alexandra Tănase, profesoară de limba și literatura română.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
