„În ceea ce priveşte blocul economic, şapte capitole – precum Pescuitul, Turismul, Protecţia consumătorilor şi Societate informaţională – sunt considerate provizoriu închise. Dar nimic nu se consideră negociat definitiv atâta timp cât nu e negociat întreg acordul”, afirmă Octavian Calmâc, viceministrul Economiei, negociator-şef adjunct responsabil de acest sector. Potrivit lui, de regulă, negocierile încep cu cele mai uşoare şi cele mai dificile capitole, ca Mediul şi Agricultura şi Dezvoltarea Rurală, după care sunt luate pe rând şi celelalte domenii. Negocierile includ lista actelor legislative care urmează a fi implementate în RM, derivate a Aquis-ului comunitar, precum şi perioada de implementare a acestora, şi presupun o serie de reforme care să ducă în final la apropierea RM de standardele UE. „Nu există probleme la armonizarea legislaţiei, ci la implementarea reformelor. Bunăoară, în domeniul Mediului va fi necesară modernizarea echipamentelor pentru agenţii economici. Nimeni încă n-a făcut calcule cât o să coste asta…”, spune Calmâc.
În afară de Acordul de Asociere, ale cărui negocieri au început în ianuarie 2010, RM mai are cu UE alte patru formate de negocieri. Înainte de toate, este vorba de vechile Comitete de cooperare, în baza Acordului de parteneriat şi cooperare, semnat în 1998. Apoi, potrivit experţilor, dar şi oficialilor europeni, în primele luni ale lui 2011 ar urma să demareze negocierile pe marginea Acordului de liber schimb aprofundat şi comprehensiv. De regulă, atunci când sunt întrunite anumite precondiţii, sunt lansate negocierile Acordului de comerţ liber. Până la sfârşitul acestui an vor avea loc şi consultări cu oamenii de afaceri privind liberalizarea comerţului cu UE. Experţii însă atrag atenţia că probleme mai dureroase o să avem cu produsele agricole şi cele ale industriei agricole, deoarece noi nu prea avem produse de calitate, iar tehnologiile sunt adesea învechite.
Ce va însemna un Acord de liber schimb cu UE pentru RM? Acces nelimitat şi fără restricţii tarifare a tuturor produselor noastre pe piaţa UE, ca şi pentru produsele fabricate în UE pe piaţa noastră. Ceea ce înseamnă, pentru consumatori, un sortiment mult mai larg de produse la preţuri mai reduse. De asemenea, se va introduce un control al calităţii şi o supraveghere a pieţei interne, lucru care astăzi nu există. Intrarea în vigoare a unui asemenea acord presupune renunţarea treptată la tot felul de taxe – înainte de toate, a celor vamale. Astfel, costurile principale vizează reducerea încasărilor la Bugetul de stat format la noi în mare parte din astfel de taxe. Totuşi să nu uităm că beneficiile sunt mai mari decât costurile.
Paralel cu cele trei formate de negocieri, se negociază Indicaţiile geografice şi Liberalizarea serviciilor avia. Primul document se referă la garantarea protecţiei drepturilor industriale pe teritoriul RM, iar negocierile se află într-o stare destul de avansată. Singurul impediment ar fi problema transnistreană, iar Chişinăul caută răspuns la dilema în ce măsură va putea bloca exportul de produse care utilizează denumiri de indicaţii geografice protejate. În ceea ce priveşte ultimul document, recent s-a discutat la Chişinău despre intrarea companiilor low-cost (preţuri mici) în RM. În septembrie, o misiune de experţi a vizitat RM pentru a face o evaluare a pregătirii domeniului avia în acest sens. Potrivit lui Anatol Şalaru, ministrul Transporturilor, în ianuarie 2011 Chişinăul ar putea obţine mandatul de negocieri cu Comisia Europeană vizavi de aderarea la Spaţiul european aviatic comun.
„Ministerul Economiei lucrează intens la pregătirea pentru lansarea negocierilor Acordului de liber schimb aprofundat şi comprehensiv. Ne aşteptăm ca aceste negocieri să fie deschise în primul trimestru al lui 2011, acesta fiind un scenariu realist”, ne-a spus Constanţa Popescu-Mereacre, consultantă superioară în cadrul proiectului „Suport Ministerului Economiei în pregătirea pentru negocierea viitorului Acord de liber schimb aprofundat şi comprehensiv”, finanţat de Guvernul Britanic (DFID). „Procesul propriu-zis al negocierilor ar putea dura unu-doi ani, apoi, după semnarea versiunii finale a acordului, începe implementarea graduală a acestuia, pe o perioadă ce urmează a fi negociată individual pentru fiecare domeniu. De obicei, aceasta durează în jur de zece ani – din momentul semnării Acordului şi până la liberalizarea deplină pe toate domeniile (deşi la unele produse ea poate fi şi mult mai scurtă). Acest gradualism este important pentru a permite adaptarea mai bună a economiei RM. Ca exemplu, Macedonia a semnat un astfel de acord în 2001 şi abia în 2010 a fost finisată implementarea lui graduală”, a specificat experta.
