În ultima perioadă, liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Premierul în exerciţiu, Vlad Filat are un comportament destul de straniu. Cel puţin, acesta nu e Vlad Filat pe care ne-am deprins să-l vedem constant de la 2007 încoace. Dacă pînă mai ieri Premierul era mereu în ofensivă, hotărît în acţiunile sale, plin de forţă şi cu o energie ce-i copleşea pînă şi pe oponenţii săi politici, acum Vlad Filat a devenit destul de retras, uşor apatic, reacţionează doar arareori la atacurile frecvente în adresa sa, iar din energia sa de altădată nu a rămas mai nimic.
Unii spun că avem de a face cu o tactică perfidă a liderului PLDM, care doreşte să se victimizeze în ochii alegătorilor şi, nu numai că nu reacţionează la atacurile în adresa sa, dar, din contra, de multe ori, destul de abil, chiar le provoacă. Nu este un secret că „tactica victimizatului” e considerată una de succes în întreaga lume, deoarece cei care apelează la ea în circa 90% din cazuri obţin ce-şi doresc şi anume alierea cu cea mai mare parte a alegătorilor. Specialiştii în materie ştiu că există un nivel maxim pînă la care pot ajunge atacurile oponenţilor politici, iar odată trecut acest nivel, efectul devine exact invers – oamenii nu se mai aliază cu cei care lovesc, ci cu victima lor şi, la un moment dat, încep chiar să-i ia apărarea. Nu este exclus că Vlad Filat, fiind un mare cunoscător în materie de psihologie a maselor, a apelat intenţionat la acest truc politic.
Potrivit unei alte opinii, Premierul este pur şi simplu năucit de intensitatea, frecvenţa şi forţa atacurilor împotriva sa şi la moment se află în căutarea unei soluţii salvatoare, iar atîta timp cît nu o are nu riscă să facă nici o acţiune pentru a nu agrava şi mai mult situaţia în care se află. Or, în ultima perioadă, am asistat nu doar la demiterea Guvernului, ci şi la o întreagă campanie împotriva echipei lui Vlad Filat – dosare, acuzaţii, declaraţii etc. Probabil, toate aceste acţiuni sînt acum contabilizate, iar strategii Premierului decid tactica cea mai optimă în situaţia creată.
O a treia opinie constă în faptul că Premierul încă mai crede într-o posibilă refacere a Alianţei pentru Integrare Europeană şi în realegerea sa în fruntea Guvernului. Nu este exclus că aici se ia în calcul şi preconizata semnare/parafare (în toamna anului curent) a Acordului de Asociere, Acordului de Comerţ Liber şi Acordului de Liberalizare a Regimului de Vize cu Uniunea Europeană – obiective pentru care Vlad Filat (după cum singur a lăsat să se înţeleagă în repetate rînduri) este gata să pună „la bătaie” şi mîndria, şi imaginea, dar şi rating-ul formaţiunii pe care o conduce. Or, astfel el ar fi devenit cel mai eficient Premier din cîţi au fost pînă în prezent şi, la sigur, şi-ar asigura un loc important în istoria contemporană a Republicii Moldova.
Comportamentul lui Vlad Filat este cu atît mai straniu cu cît, chiar şi pentru un diletant în ale politicii, este clar că acesta se poate răfui cu oponenţii săi politici printr-o mişcare simplă şi rapidă. Astăzi, cînd cea mai mare sperietoare politică sînt alegerile parlamentare anticipate, e suficient ca Vlad Filat să şi le asume (venind şi cu o argumentare pe potrivă) şi să facă tot posibilul pentru declanşarea acestora, că imediat şi-ar pune foştii colegi de alianţă în cea mai proastă situaţie posibilă. Folosind comportamentul departe de legalitate, moralitate şi corectitudine al unor instituţii de stat, care se zice că s-ar afla sub controlul politic al anumitei formaţiuni, Vlad Filat poate face un apel simplu către cetăţeni: „Păstrarea AIE înseamnă conservarea situaţiei care a fost în timpul precedentei guvernări şi care s-a consolidat sub paravanul actualei guvernări. Alegerile anticipate sînt unica soluţie pentru a scăpa de această molimă. În 2009 am făcut un efort şi am scăpat de comunişti, iar acum trebuie să facem încă un efort pentru a scăpa de acei care au preluat şi au consolidat schemele antidemocratice ale comuniştilor”. Un astfel de mesaj la sigur s-ar bucura de succes în rîndurile alegătorilor şi Vlad Filat cunoaşte mai bine ca oricine acest lucru. Dacă pînă şi noi am auzit de rezultatele unor focus-grupuri şi sondaje la această temă (făcute de minimum două dintre actualele partide parlamentare), atunci cei din anturajul lui Vlad Filat nu au cum să nu ştie de ele. Şi dacă Vlad Filat ştie asta, de ce nu foloseşte o situaţia favorabilă lui, aşa cum o făcea înainte? De ce nu-şi „îngroapă” foştii parteneri de coaliţie, căci anume aceasta riscă ei în caz de anticipate, potrivit aceloraşi sondaje la care mă refeream mai sus? În altă situaţie, Vlad Filat nu ar fi scăpat o astfel de ocazie, de aceea acum sîntem în drept să spunem că liderul PLDM are un comportament straniu. Oare ce pune la cale?
Dumitru Spătaru
