De vreo lună, gura lui Ivan Ceban a tăcut surprinzător. Deprinși cu apariția lui în același timp în diferite locuri, ni s-a făcut cumva dor de el. Nimeni nu a uitat cum el făcea mereu „colb” ba la Primărie (împreună cu mama), ba la Președinție (împreună cu șeful), ba la un post TV, ba la altul. Și așa, zgomotos, cu ochi de vultur și gură mare, omniprezent și omniscient, Ivan al nostru voia să fie mare peste tot. Și dacă nu putea fi primul în țară, visa să ajungă primar măcar în oraș. Încâlcit în această zăpăceală, la un moment dat, începuse să vorbească deja prea mult și fără socoteală, încât Șăful l-a retras din funcție și l-a trimis la tăcere. Măcar un pic de liniște e necesară înainte de orice furtună…
Deunăzi, am văzut la o masă mare și lungă „floarea cea vestită” a socialiștilor. Cu fețe grave și pline de importanță, aceștia au anunțat că au găsit un candidat ideal pentru Primăria Chișinău, cel mai bun dintre muritori – unicul Ivan Ceban. Și el stătea la masa lor, privind înfumurat ba la sală, ba la Șăf. Dacă toate astea sunt firești, nu înțelegem ce căuta Președintele Tuturora la masa întinsă a socialiștilor? Să fi căutat doar un locșor de primar general pentru cel mai silitor Ivan?
Să fie și așa, dar chiar candidatura asta guralivă, incultă, necenzurată, debusolată și arogantă să fie tot ce are mai bun PSRM? Zile negre au ajuns socialiștii, dacă sunt în criză de oameni cumpătați, virtuoși, culți. Pentru că Ivan este cunoscut în oraș doar ca un om de paie, care n-a fost în stare să facă altceva, decât să respingă orice inițiativă a lui Dorin Chirtoacă, să alerge prin sala de ședințe a Primăriei și să fure microfoanele, să devină agresiv și să țipe în gura mare, ca mușcat de șarpe. Ne-a speriat cu românii, cu unirea și liberalii, dar el cine e? Un fel de mancurt, care s-a dezis cu ușurință de strămoșii săi și îi cânta osanale lui Putin, mințind la tot pasul. Nici de Dumnezeu nu-i este frică, fiindcă dumnezeul lui e același Putin – împăratul de veci al Rusiei, care nu demult a declarat că resturile cadaverice ale lui Lenin sunt aidoma moaștelor sfinților Bisericii Ortodoxe.
Dacă afară e timp senin, orice om vede soarele. Dacă ai în față un râu limpede, zărești pietrele de la fundul apei. Iar dacă cerul e noros, omul trist cade pe gânduri, îl dor oasele și suferă, înțelegând că în apa tulbure nu va putea prinde pești. Se creează impresia că numai Șăful și Ivan nu văd nimic în jurul lor. Puși pe ceartă zi și noapte, scufundându-se de bună voie într-o totală ipocrizie, ei joacă tananica la braț cu toți socialiștii, pe mormintele străbuneilor lor, ca într-un ritual satanic.
Se vede că nu le e teamă că, totuși, Dumnezeul din icoanele, în fața cărora aprind câteodată lumânări, ar putea chiar să existe. Și să vadă că declarațiile lor sunt pline de ură față de oamenii acestui pământ și față de limba română. Dacă Șăful, în calitatea sa de șef al statului, este împiedicat într-o măsură oarecare să-și arate mânjii de Parlament și Guvern, Ivan va domina capitala cu aceeași răutate pe care o observăm la TV în ochii săi și ai mamei sale, Evghenia, care critică la dreapta și la stânga, dar întotdeauna se ferește să aducă vorba despre faptele sale „eroice”, pe când activa la Primărie, ca șefă a Direcției asistență socială… Îmi arăta colegul Pavel Păduraru niște filmări cu Evghenia Ceban, când TIMPUL realiza filmul documentar „La Hanul Morții” despre escrocheriile imobiliare în Chișinău. Și femeia, din câte am observat, se arăta chiar deranjată atât de întrebările lui Pavel, cât și de abordarea acestui subiect. Nu o acuz, că nu-s procuror, dar, totuși, în societatea noastră, se întâmplă des să ne trecem sub uitare faptele și să ținem minte numai o oarecare „palmă a unui jandarm român”.
Priviți la Ivan și veți vedea că e molipsitor. El nu poate zâmbi, nu poate părea bun. E veșnic crispat, răutăcios, rătăcit și agitat. Din slăbiciune, se complace în postura de slugă și ne vrea pe noi slabi și slugarnici. Se etalează în rolul de paj al rușilor și, cu ochii închiși, ne împinge și pe noi încolo. În același timp, răcnește ca apucatul, nu se știe de ce. Eu n-am nevoie de așa un Ivan. Vouă la ce v-ar sluji el?
Alexandra Tănase
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
