Tot mai mult sunt de părerea că românul din Basarabia trebuie să devină cel mai iubit pentru românii de pretutindeni. Trebuie iubit, în primul rând, pentru suferinţa şi dârzenia cu care a rezistat şi rezistă mecanismelor imperialiste de mutilare a identităţii naţionale, a limbii şi istoriei.
La începutul lunii aprilie am avut fericita ocazie să particip la seminarul Informaţie – Mesaj – Atitudine, organizat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Câţiva dintre cei mai buni bloggeri din R. Moldova au stat faţă în faţă cu spicheri notorii, istorici, ziarişti şi politologi de renume, precum Robert Turcescu, Emil Hurezeanu, George Damian, Dorin Matei, Eugen Tomac şi mulţi, mulţi alţii. Pe lângă dezbaterile asupra bloggingului şi a provocărilor jurnalismului în epoca contemporană discuţiile vizau deseori temele ce ţin de identitatea românilor din Basarabia şi faptul că acestea nu prea sunt discutate în presa din România. Cu părere de rău, problema Basarabiei nu prea apare în vizorul jurnaliştilor de peste Prut, sau mai bine spus, este o problemă care nu e la modă şi nu atrage ratinguri. Revelatoriu în acest sens a fost şi seminarul susţinut de Dorin Matei, redactor-şef al revistei „Magazin Istoric”. S-a ajuns la concluzia că problema Basarabiei nu este îndeajuns discutată pe niciunul din malurile Prutului, mai ales că ştim ce fel de presă avem aici, în R. Moldova, şi ce fel de „probleme” sunt discutate de obicei de aceasta. În pofida dezinteresului presei de pe ambele maluri asupra problemei, românul din Basarabia reuşeşte să reziste şi să rămână român totuşi.
După părerea dlui Matei, epoca iluminării (enlightemnt) a luat sfârşit chiar şi în domeniul mass-media, iar noua epocă – cea a divertismentului (entertainment) – nu mai vrea să informeze şi să ilumineze, ci mai degrabă să distreze o masă gri de consumatori de senzaţii şi scandaluri mondene. Cu toate acestea, românul din Basarabia şi din Bucovina rezistă, şi doar pentru asta trebuie iubit. Acestui anonim din R. Moldova, românului simplu, îi trebuie ridicat de urgenţă un monument. Pentru că, doar datorită lui, Basarabia reuşeşte să reziste timp de 200 de ani şi să cultive adevăraţi români în grădinile sale însorite. Lăsat să supravieţuiască în mulţimea de venetici haini, acesta reuşeşte să reziste şi să reconfirme de sute de ori mai bine decât toţi politicienii faptul că Basarabia e România. Atât timp cât în R. Moldova vor exista astfel de români, va exista limba română şi România Mare. Cu o singură condiţie însă – românul din Basarabia trebuie să fie cel mai iubit dintre români, iubit de patria sa, de pământul strămoşesc şi iubit de românii de pretutindeni. În acest caz, românul din Basarabia va rezista încă două sute şi două mii de ani. Dacă va fi văzut însă ca fratele mai prost de peste Prut, românul basarabean se va transforma în moldovean, pentru că moldoveniştii îl vor iubi şi-i vor căuta susţinerea, mai mult decât românii.
