La acea vreme, buruienile erau o problemă majoră pentru agricultori, iar misiunea lui Beal avea să le ofere informații prețioase. Experimentul său, lansat la final de secol XIX, continuă însă și azi, când este supervizat de alți cercetători de la Michigan State University și, după câte se pare, s-ar putea finaliza în jurul anului 2100, fiind, în acest moment, studiul științific cu cea mai longevivă monitorizare din istorie.
Pentru a afla cât timp pot rămâne latent în sol semințele de buruieni, astfel încât să mai poată germina, Beal a conceput un experiment simplu, dar care necesită o perioadă foarte îndelungată de verificare, astfel încât rezultatele să fie concludente. Așa că a adunat semințe de la 23 de soiuri diferite de plante și a așezat câte 50 de semințe din fiecare soi în sticluțe umplute cu nisip umed. A îngropat sticluțele, neastupate, cu gura în jos, într-un loc secret din campusul universității. Ideea era ca, o dată la cinci ani, sticluțele să fie dezgropate, pentru a verifica dacă semințele vor încolți din nou.
În timpul vieții, botanistul american a redeschis sticluțele de șase ori, pasând apoi experimentul unui coleg, care la rândul său l-a încredințat unor cercetători. În prezent, experimentul este coordonat de Frank Telewski, directorul grădinii botanice a universității, care poartă numele lui Beal. Dacă pe timpul vieții, Beal estima că experimentul va lua sfârșit în 1979, succesorul său a decis să extindă intervalul dintre verificări la zece ani, iar următorul care a preluat experimentul l-a prelungit la 20 de ani. Semințele au fost ultima oară verificate în anul 2000, iar experimentul va continua până cel mai devreme în 2100. Locul unde sunt îngropate semințele rămâne în continuare secret, pentru a nu periclita siguranța acestora.
La cea mai recentă verificare, doar două soiuri de plante din 23 au mai încolțit. Din cele 15 sticluțe extrase până în prezent, cea mai prolifică specie s-au dovedit Verbascum blattaria (coada vacii): 23 din cele 50 de semințe conservate au germinat. Din cea de-a doua specie, Malva rotundifolia (colăceii babei), doar o sămânță a mai încolțit.
Chiar dacă relevanța experimentului nu mai este aceeași ca în momentul începerii lui, dată fiind varietatea din ziua de azi a erbicidelor și a soluțiilor de îndepărtare a buruienilor, cercetătorii nu se gândesc să renunțe la el. Acum, miza lui este mai degrabă legată de conservarea speciilor. ”Multe specii de plante dispărute la nivel local ar putea să supraviețuiască, de fapt, în solurile anumitor regiuni afectate de schimbări de mediu,” arată Teleweski. Potrivit acestuia, ultima sticluță cu semințe ar trebui deschisă în 2100, dar experimentul ar putea continua și după această dată. Următoarea excavare este planificată pentru 2020.
sursa: totb.ro
