Dîn înfînitatea de chakre, şapte sunt „chakre majore”, acestea fiînd alîniate şi paralele cu coloana vertebrală – pe o lînie verticală ascendentă, de la baza coloanei vertebrale până la cap, ele sunt localizate pe piele, pe partea dîn spate a corpului, mai puţîn C6 şi C7.
Localizarea exactă a chakrelor majore este următoarea:
C1 – (chakra Rădăcînii) – baza coloanei vertebrale – perîneu
C2 – (chakra Sacrală) – între buric şi C1, dar pe partea dîn spate a corpului
C3 – (chakra Plexului Solar) – în spatele buricului
C4 – (chakra Inimii) – în centrul pieptului, dar pe partea din spate
C5 – (chakra Gâtului) – la baza gâtului
C6 – (chakra celui de Al Treilea Ochi) – în mijlocul frunţii, deasupra sprancenelor
C7 – (chakra Coroanei) – în varful capului
Toate aceste şapte chakre sunt poziţionate în puncte foarte importante, deoarece ele sunt în imediata apropiere a organelor majore, muschilor, glandelor sau plexurilor nervoase (reţele nervoase). Fiecare chakră majoră este foarte aproape de o regiune specifica din măduva spinării, unde maduva spinării se conectează prin plexurile nervoase asociate, la organele interne vitale şi muschi. Fiecare chakră majoră este şi foarte aproape de glandele vitale (sistemul endocrin). Pentru a întelege rolul important al acestor chakre, trebuie sa înţelegem pentru început, anatomia şi reacţiile fiziologice prin care tensiunile din corp se manifestă în timpul „reacţiei la stres”.
Sistemul nostru nervos conţine două secţiuni primare: sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic. Sistemul nervos central este alcătuit din creier şi măduva spinării în timp ce sistemul nervos periferic este constituit dîn nervi care pleacă de la măduva spinării către diferitele regiuni ale corpului, cum ar fi organe, glande, muschi, piele etc. Sistemul nervos periferic este constituit tot dîn două părţi: sistemul somatic, care asigură controlul voluntar al muşchilor scheletului, în principal pentru a realiza mişcarea corpului şi sistemul vegetativ, care asigură acţiunile involuntare (cum ar fi controlul înimii, stomacului etc.) şi controlul involuntar al organelor musculare, cum ar fi muschiul cardiac. Sistemul vegetativ este divizat şi el în două părţi: simpatic şi parasimpatic. Sistemul simpatic pregăteşte organismul pentru “luptă sau fugi” (excitaţie şi activare), în timp ce sistemul parasimpatic relaxează corpul după o urgenţă şi pentru somn (inhibiţie şi odihnă). Când o persoană se află în faţa unei perturbaţii externe, imediat ce perturbaţia este sesizată de creier, acesta trimite impulsuri prin sistemul nervos central la sistemul nervos periferic, în special la partea simpatică a sistemului vegetativ. În acelaşi timp, glanda pituitară din creier eliberează ACTH, care determină producerea de adrenalină şi cortizon, de către glandele suprarenale. Acestea, împreună cu sistemul nervos simpatic, determina creşterea pulsului şi presiunii sângelui. Deoarece sistemul nervos simpatic este conectat cu fibrele musculare, are loc contracţia involuntara a muschilor (muschii organelor) prin trimiterea de impulsuri electrice. Musculatura netedă este cea care alcătuieşte muşchii ce actionează organele interne – cum ar fi plămânii (respiraţia), înima (circulaţia), stomacul, intestînele (digestia) etc. În acelaşi timp, sistemul voluntar tensionează anumiţi muşchi (muşchii scheletului, ai membrelor, abdominali, ai pieptului etc.), pentru un tonus muscular ridicat.
Ca rezultat al acestor activităţi, în timpul răspunsului „luptă sau fugi” corpul este într-o stare de excitaţie – cu sângele circulând mai rapid, alimentat cu mai multă energie şi întră în alertă, iar muşchii se tensionează (atât intern cât şi extern).
Trebuie reţinut că chakrele sunt puncte de contact între Câmpul de Energie Universală şi individ, prin care Energia Universală este transferată şi apoi distribuită organelor asociate din corp. Prin definiţie, orice punct de pe corp şi din interiorul corpului este o chakra, deoarece fiecare punct din corp (o chakra) recepţionează în mod spontan Energia Universală, direct de la Câmpul de Energie Universală subtil.
