Istoria Centralei nucleare româneşti de la Cernavodă începe în 1996, când a fost dat în exploatare primul reactor. După un deceniu, a doua unitate a centralei a devenit operaţională, astfel încât ambele produc în prezent 18% din consumul total de energie electrică al României. Fiind proiectată să dispună de cinci reactoare, guvernul român a iniţiat un proiect de parteneriat între întreprinderea de stat „Nuclearelectrica” şi investitorii străini, pentru a construi unităţile 3 şi 4 ale centralei până în 2016. Şase companii străine şi-au depus ofertele: Arcelor Mittal (România), Grupul CEZ (Republica Cehă), ENEL (Italia), GDF Suez (Franţa), Iberdrola (Spania) şi RWE (Germania). Ulterior, din cauza crizei financiare, din proiect s-a retras grupul ceh, iar în ianuarie 2011, companiile GDF Suez şi RWE şi-au anulat ofertele. În acest context, au rămas locuri vacante pentru alţi investitori şi unul dintre aceştia ar putea fi R. Moldova.
Un proiect foarte atractiv
Profesorul Valentin Arion a prezentat săptămâna trecută, în cadrul unui seminar la care au participat profesori şi reprezentanţi ai Ministerului Economiei, un studiu privind costurile pe care ar trebui să le acopere R. Moldova, precum şi dinamica tarifelor la energia electrică, dacă ţara noastră ar participa la acest proiect. „Noi ne dorim să participăm doar cu ponderea ce ar corespunde unei puteri instalate de la 100 până la 200 MW. Costul unei investiţii ar putea fi de 375 milioane de dolari pentru 100 MW şi, respectiv, 750 milioane dolari pentru 200 MW”, a spus prof. V. Arion. Potrivit estimărilor, costul energiei nucleare pentru o perioada de treizeci de ani ar creşte foarte lent. „Dacă la centralele obişnuite de combustibili fosili preţul ar creşte de la 10 până la 40 de ori în următoarele trei decenii, în cazul energiei nucleare el nici nu se dublează, ar creşte de la 5,3 eurocenţi/kWh până la 8,6 eurocenţi/kWh”, argumentează profesorul. Studiul prezentat de Arion relevă două probleme care stau în calea importului de energie nucleară din România: investiţia majoră şi incompatibilitatea sistemelor energetice (cel fost sovietic şi cel european). Dacă primul impediment depinde de voinţa politică, cel de-al doilea poate fi rezolvat prin instalarea aşa-numitei staţii back-to-back – o „linie de curent continuu de lungime zero”, care ar asigura compatibilitatea celor două sisteme. Astfel, se păstrează legătura cu sistemul energetic de est, în special cel ucrainean, şi se asigură conexiunea cu sistemul energetic european. Prof. Valentin Arion consideră că linia electrică Bălţi-Suceava pare cea mai atractivă pentru a realiza această interconectare.
Strategia energetică a R. Moldova trebuie revizuită
Pe de altă parte, viceministrul Economiei Ilarion Popa este de părere că, înainte de a lua în considerare vreun proiect, Guvernul trebuie să revizuiască strategia dezvoltării sectorului energetic. „Noi avem planificate anumite măsuri – cum ar fi extinderea CET-1, extinderea CET-2, consrucţia unei centrale la Ungheni, dezvoltarea sectorului eolian, care tot este important pentru R. Moldova. Când ne uităm la toate sarcinile pe care ni le-am asumat, avem o situaţie de calambur. Peste tot – planuri de acţiuni, dar nu-i clar care sunt priorităţile”, a spus viceministrul. El a precizat că, în prezent, ministerul are sarcina de a analiza şi modifica strategia energetică a R. Moldova, pentru a identifica proiectele cele mai importante care ar putea fi implementate până în 2020.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
