Volodea era patriot. Si pentru ca lumea sa priceapa acest lucru, el umbla cu cinci drapele tricolore, patru cruci la gat, o sabie stramoseasca din lemn la sold (pe cea adevarata i-a luat-o sectoristul), doua pistoale decorative haiducesti si alte atribute patriotice de tot, iar cand ajungea in fata monumentului lui Stefan cel Mare – cadea teatral in genunchi, batea matanii si exclama, adresandu-se concret voievodului: „Spune-mi, Doamne, daca sunt roman sau moldovean! Nu ma chinui, Doamne, ca rade lumea de mine!”.
Stefan nu-i atragea nicio atentie, pentru ca, de fapt, era un monument si Volodea se scula de fiecare data tot mai deceptionat. Lumea stia de aceasta cautare de sine a lui Volodea si il tot lua peste picior: „Mai Vologhes, cand te uiti la tine dintr-o parte, parca ai semana cu Burebista, dar cand te uiti din alta parte – esti leit Lenin”. De fiecare data, la auzul acestor cuvinte, Volodea se privea in oglinda si incerca sa descopere asemanarile si deosebirile. Isi umfla obrajii cu tot cu barba, isi tragea peste frunte cusma cea mocaneasca, ridica sabia si, ce mai, avea ceva comun cu Burebista in anii tineretii. Lucrul ista il pricepea el, fara mare dificultate, insa, ori de cate ori se sucea in fata oglinzii, niciodata nu intelegea unde, mama dracului, seamana el cu Lenin? Nu era plescat, nu era roscat, nu era mititel si pacatos, nu grasia, nu-i placeau revolutionarii masculini… Pe unde dracu’ s-a aciuat Lenin in patriotul de Volodea?
