…Am trăit zile şi nopţi de coşmar. După ce, spre miezul-nopţii, la televiziuni se încheiau toate dezbaterile politice, făceam bilanţul asasinatelor de peste zi şi umbrele pamfletelor moarte nu mă lăsau să adorm. Închideam ochii, îmi astupam urechile, dar în zadar – glasul unui jurnalism ecologic pur, nemodificat genetic, îmi sfâşiau inima plină de morminte.
Câteodată îmi adun tot curajul şi intru pe furiş în cimitirul din inima me. Văd rânduri drepte de morminte. Pe fiecare piatră este scris un nume. De exemplu: Bonjur Maman, Valori şi Principii, Piupiu Daizakuriti, Nudiscutăm Desprefuncţii, Oferta Generoasă, Echilibru Balanţă ş.a.m.d., sub fiecare indicându-se anul naşterii, anul morţii, cauza decesului. La toţi e indicată o singură cauză a decesului „pamflet ucis mişeleşte de autor, în numele bunei funcţionări a Alianţei”.
Aseară am mai ucis un pamflet. Întrebat ce fel de alianţă va ieşi până la urmă, de dreapta sau de stânga, Mihai Ghimpu, după tradiţionala pauză de gândire filozofică de 30 secunde, a dat un răspuns pentru care l-ar invidia orice dadaist: „stâng, stâng, stâng, stâng, stâng, stâng, stâng, dreapta-stânga, dreapta-stânga, dreapta-stânga, dreapta, dreapta-stânga, dreapta-stânga, dreapta-stânga, centru, dreapta, dreapta, dreapta, dreapta, stâng-centru…”. Pamfletul s-a născut pe loc, mustos şi plin de haz (de necaz), numai bun de pus în gazetă, eu însă, printr-un efort suprem de voinţă, l-am strangulat fără milă şi în inima mea – săraca inima me! – a mai apărut un mormânt.
Săraca inima me… Nu mai încap morminte în ea. Regret sincer de cele întâmplate, deplâng la fel de sincer fiecare pamflet ucis, îmi fac mea culpa, mea maxima culpa! şi-i sfătuiesc pe jurnaliştii care vin şi vor veni după mine: nu omorâţi pamfletele din voi, nu vă transformaţi inimile în cimitire, nici cel mai ecologic şi nemuritor politician nu merită moartea celui mai bicisnic pamflet. Dragii mei, nici un fel de clemenţă faţă de animalele politice, indiferent de culoare lor, pentru că buna funcţionare a democraţiei şi prosperitatea unei ţări sunt asigurate de pamfletele vii, nu cele moarte.
… Termin, căci cineva îmi telefonează. Ia ascultaţi: „Piu, piu, piu, dai zakuriti!”. Of, Doamne, s-a început. Sărăca inima me…
Dacă Alianţa nu se constituie, scot toate pamfletele din mormânt, îmi eliberez inima şi trec la scris tragedii. Tragedii optimiste.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
