Trebuie să spunem de la început că, din dezinformare sau din rea-voință, avem o parte din românii din Țară care nu sunt de acord cu reunificarea națională, combătând ideea pe unde apucă. Din fericire, aceștia sunt o minoritate, toate sondajele arătând că în România sunt de acord cu Unirea trei sferturi din populație, niciodată mai puțin.

În această minoritate se încadrează și unii oameni care au interese personale meschine. Ca întotdeauna, este vorba de bani. Sunt mulți care au de câștigat din existența a două state și din specularea faptului de a avea două cetățenii, două carnete de conducere, două nume/identități, mai știi, poate și două soții. Frontiera lui Stalin a devenit pentru prea mulți pretextul de a comite ilegalități fel de fel, de la rackeți la profesori universitari. Contrabanda care se face prin regiunea transnistreană a ținut departe cele două state românești în ultimii 25 de ani pentru că genera profituri imense și varianta Unirii încurca afacerile multora.

Un capitol aparte îl reprezintă fondurile transfrontaliere, finanțările internaționale și banii pentru ONG-uri. Ca să nu vorbesc în continuare în linii generale, voi da un exemplu pe care îl cunosc, a unui profesor din Iași: Dumitru-Tudor Jijie. Ca el sunt și alții, care au tupeul de a avea reacții publice împotriva ideii de Unire, mânați de interese obscure. Îi cunoașteți și voi, sunt foarte mulți și prin R. Moldova care primesc finanțări de la statul român și înjură pe unde apucă România și „rominii”. Cred că una este bunul-simț și acceptarea celor care se schimbă, care odată nu împărtășeau ideile noastre și acuma le acceptă, din diferite motive, și alta este persistarea în a tolera pe cei care scuipă unde mănâncă. Așa că nu trebuie să ne fie rușine să strigăm tare HOȚII când îi vedem. Doar așa îi putem potoli…

Cu o mână în borcanul UE, cu cealaltă în portofelul lui Usatîi

Tudor Jijie este directorul executiv al unei asociații obștești cu sediul la Iași care se numește Euroregiunea Siret-Prut-Nistru. Totodată Jijie mai are o firmă care se numește Fast Training Consulting SRL, administrează incubatoare de afaceri și gestionează sume enorme din proiecte ale Uniunii Europene care teoretic ar trebui să ajute antreprenorii și calificarea resursei umane. Și are și socri din Telenești, Republica Moldova.
Totul sună frumos și „europenește” pe hârtie, dar lucrurile în realitate nu stau chiar așa. Pe proiectele europene sunt angajați, pe hârtie, socrii lui Jijie iar resursa umană care ar trebui să fie calificată în diferite meserii este amăgită cu câțiva lei, pentru a spune că a participat la niște traininguri inexistente. Asociația transfrontalieră care ar trebui să lege județele din România de raioanele de peste Prut are de fapt scopul meschin de a îi da pe mână directorului executiv un teren și construcții în Iași, gestionate de Consiliul Județean prin Victorel Lupu, prin care să-și vadă de afaceri, pe seama cooperării dintre cele două state-surori. Și să devină de utilitate publică. Banii se consumă pe conferințe, dezbateri și, bineînțeles, studii de impact. Trai, neneacă, pe seama Uniunii Europene și pe seama noastră că nu reușim să unim „cele două sărăcii” pomenite de Snegur. Iată că nu doar din vina noastră nu le unim, cineva lucrează profesionist ca expresii de genul acesta să ne fie băgate în cap…

Cel mai interesant este că eroul nostru nu se dă în lături nici de la banii Estului, firma lui fiind cea care a făcut strategia și sondajele de opinie pentru cel care era atunci doar candidatul la primăria Bălți, al vostru Renato Usatîi.

De ilegalitățile și conflictul moral de interese ale unor oameni precum Tudor Jijie în România are cine să se ocupe și se va ocupa în mod cert. În schimb, în Republica Moldova cine se ocupă?

Dar întrebarea mare este câți dintre cei care ne spun să nu mai vorbim despre Unire, că „nu acum e momentul” sau „nu așa se face”, mai sunt printre noi și din a cărui interes spun ei așa. Ascultați-le partitura și trimiteți-i la plimbare. Sau la organele competente…