Iată ce declară Dodon în legătură cu şedinţa de la Iaşi: "Nu au ales momentul potrivit. La 20 de ani de la tragicele evenimente de pe Nistru nu ar trebui de organizat o astfel de ședință”. Şi Ungureanu plasează şedinţa comună a executivelor moldovean şi român într-un context istoric, dar în altul: "Acum 200 de ani, jumătate din Moldova a trecut prin forţă şi silnicie la Imperiul Rus, Dumnezeu a vrut să ne întâlnim acum cele doua jumătăţi".
Aceasta e „nuanţa” politică şi istorică pe care nu o poate prinde Dodon: existenţa „celor două jumătăţi”, cauza apariţiei lor. Ex-deputatul comunist de la Chişinău Dodon nu înţelege sau se preface că nu înţelege că evenimentele tragice de pe Nistru de acum 20 de ani nu ar fi avut loc dacă nu ar fi avut alt eveniment istoric, cel despre care vorbeşte premierul de la Bucureşti – jaful ţarist de la 1812 în urma căruia Moldova din stânga Prutului a fost …”alipită” la imperiul rus.
Dodon, mancurtizat şi rusificat nu (mai) are conştiinţa celor „două jumătăţi”, cu atât mai mult a nevoii istorice ca aceste „două jumătăţi” să redevină un întreg. Deşi se declară moldovean „etnic” get-beget Dodon de fapt e rus ca gândire şi simţire, prin gura lui vorbesc ocupanţii ruşi ai Moldovei din stânga Prutului.
Premierul român, conştient de drama istoriei noastre comune e convins că anume „Dumnezeu a vrut să ne întâlnim acum cele două jumătăţi”. Dodon nu vrea ca această întâlnire să aibă loc. Ciudată situaţie: Dumnezeu vrea, Dodon nu.
Ce ne va aduce ziua de mâine, vor redeveni cele două jumătăţi un tot întreg? Să vedem, depinde cine-i mai mare şi mai tare – Dumnezeu sau Dodon…
ARHIVA TIMPUL
03.03.2012
