Pentru a fi salvați, o bună parte dintre ei au nevoie de operații, iar singurul loc în care se fac intervenții chirurgicale pe cord este Spitalul Republican din Chișinău. Totuși statul nu s-a gândit să sprijine această delicată ramură a medicinei printr-un program special.
Secția de chirurgie a malformațiilor cardiace – unde anul trecut au fost operați 357 de copii – se confruntă cu aceleași riscuri ca majoritatea spitalelor din țară: lipsa finanțării, penuria de medicamente sau de aparate speciale necesare pentru efectuarea operațiilor.
Operațiile pe cord, cele mai costisitoare
„La Spitalul Republican, funcționează unica secție de chirurgie a malformațiilor cardiace din republică. Dacă noi nu reușim să-i tratăm pe bolnavii de inimă, pentru mulți aici e capătul drumului, având în vedere că unui om de rând îi este cu neputință să se trateze peste hotare”, afirmă șeful secției, Liviu Maniuc, care, alături de alți patru chirurgi, îi operează pe copiii cu afecțiuni la inimă.
De ce intervențiile chirurgicale la inimă sunt cele mai scumpe? Doar echipamentul folosit la o singură operație costă între 3000 și 4000 de euro. Potrivit doctorului Maniuc, cele mai costisitoare sunt aparatele care joacă rolul de „inimă” și „plămâni” artificiali, asigurând circulația sângelui prin corpul pacientului în timpul intervenției, până inima sa este repornită. Sumele sunt suportate de Compania Naţională de Asigurări în Medicină, al cărei buget este departe de a acoperi toate nevoile din domeniu.
„La ora actuală, lucrăm în bloc modern, realizăm toate operațiile necesare, dar deja unii agenți economici – furnizori de echipamente – ne semnalează că n-au fost achitați la temem și există riscul să fie sistată livrarea unor consumabile pe care pacienții nu au cum să le procure singuri, întrucât sunt făcute doar la comandă”, explică Liviu Maniuc.
Potrivit specialiștilor de la departamentul de chirurgie cardiacă, Ministerul Sănătății ar trebui să elaboreze un program unic de sprijinire a copiilor cu malformații cardiace congenitale. Ei insistă asupra faptului că pacienților care suferă de patologii cardiace trebuie să li se asigure tratament în Republica Moldova.
Amânarea intervențiilor poate fi fatală
Deși în Republica Moldova primele operații pe cord au început să fie efectuate abia în anii `80 – acest domeniu al medicinei fiind unul relativ nou și dezvoltându-se din a doua jumătate a secolului XX –, el a dat asigurări că specialiștii din Republica Moldova s-au racordat la practica mondială. Pentru aceasta, ei au fost nevoiți să urmeze stagii în străinătate. Maniuc însuși a lucrat jumătate de an în Israel, apoi în China, a mers în spitale din Austria, Italia pentru „a fura meseria”. Medicii dedicați pe care i-a întâlnit în străinătate l-au motivat să profeseze el însuși cu atenție și dăruire.
„Copiii operați la inimă nu sunt în niciun caz copii ratați, nu sunt o povară pentru stat, ajung oameni normali, utili societății”, spune doctorul Maniuc.
El își ilustrează afirmația cu exemplul lui Marat, un băiat vânjos, de 12 ani, a cărui fotografie se află un raft în biroul medicului. La naștere, din cauza unei afecțiuni cardiace, medicii îi dăduseră puține șanse să supraviețuiască. Doctorul Maniuc și-a asumat riscul, l-a operat, iar acum Marat este elev în clasa a șasea și face parte din selecționata republicii la lupte Taekwondo. Dar doctorul Maniuc se mai mândrește cu un fost pacient devenit pilot.
„Copiii tratați la noi odinioară acum urmează facultatea de medicină și doresc să se specializeze în chirurgie”, mai spune Maniuc.
Pe de altă parte, el avertizează că, dacă nu sunt operați la timp, 50% dintre micuții cu malformații cardiace congenitale mor până la vârsta de un an și doar 10% ajung la 30-40 de ani.
„Se întâmplă să ne uităm la inimă ca la ceva sfânt”
Întrebat dacă, în timpul miilor de operații efectuate, a simțit el însuși că inima este un organ „sacru” – așa cum s-a justificat mult timp în chirurgie interdicția de a opera pe cord -, doctorul Maniuc încearcă să evite „abaterile lirice”. El spune că fiecărui om trebuie să i se dea șansa la viață. Pentru aceasta, este nevoie de o abordare la rece, strict profesională. Totuși, doctorul admite că inima nu funcționează ca un „mecanism automat”.
„Într-adevăr, se întâmplă de multe ori să ne uităm la inimă ca la ceva sfânt. Am avut momente în care întreaga echipă își pierdea orice speranță în timpul operației și, spre mirarea noastră, copilul își revenea și peste cinci-șapte zile îl externam sănătos. În alte situații, eram siguri că operația este simplă și că va decurge ușor, dar ne loveam de astfel de complicații, încât nu mai știam cum să ajungem la liman”, spune Liviu Maniuc.
„Cu fiecare operație, adaugă medicul, o mare parte din sănătatea noastră o transferăm pacienților”, adaugă el.
Fiecare copil, afirmă Liviu Maniuc, este un caz aparte și medicii au pentru fiecare emoții, se bucură când reușesc, se îndurerează când eșuează. „Nu suntem Dumnezei și nu le putem rezolva absolut pe toate. Sunt momente când ne simțim depășiți de situație și fiecare caz lasă urme în sufletul nostru”, mărturisește doctorul.
Inima copiilor …e mai bună
Înainte să practice chirurgia inimii la copii, medicul Liviu Maniuc a operat pe cord adulți. Însă, spune el, și-a dat seama că se regăsește mai mult în această muncă, cu copiii.
„Copiii sunt sinceri, buni. Dacă îi vindeci, ei sunt nespus de recunoscători. Se recuperează foarte repede și devenim prieteni pe viață. Nu am o bucurie mai mare ca atunci când un copil operat de echipa noastră revine peste ani și-l văd sănătos, împlinit. Pe de altă parte, pe cât de ușor poți să-l ajuți, pe atât de repede poți și să-l pierzi, dacă ai făcut un pas greșit, dacă n-ai acționat la timp”, spune el.
Sute de pacienți, dar fiecare e „caz special”
Chiar dacă la secția de chirurgie a malformațiilor cardiace congenitale sunt operați anual sute de copii, fiecare dintre micii pacienți reprezintă „un caz special”. Atât pentru medici – întrucât afecțiunile inimii sunt extrem de variate și cu numeroase complicații -, cât mai ales pentru părinți.
Aurelia, de 40 de ani, este mama unui băiețel de trei luni. Încărunțită timpuriu, ea are o privire adâncă precum o rugăciune.
„L-am adus pe lume după 11 ani de tratamente, când nici nu mai speram. Totuși, la câteva zile după naștere a fost diagnosticat cu mai multe vicii cardiace. Pe 5 martie i s-a făcut prima operație și a reușit. Acum mi-am zis că dacă Dumnezeu mi l-a dat, Dumnezeu trebuie să mi-l apere”, se încurajează femeia.
O altă pacientă, Anastasia, este o minunăție de fată cu niște ochi albaștri, migdalați. Deși are numai cinci ani, inimioara ei a obosit și este la a doua operație pe cord, în cadrul căreia i-a fost înlocuit stimulatorul cardiac uzat cu unul nou, mai performant.
„Este o fetiță hiperactivă, merge la grădiniță, de obicei este foarte vioaie. În patru ani, aparatul a fost suprasolicitat și, din acest motiv, a fost nevoie să-l schimbăm. Sperăm că noul stimulator să țină mai mult”, relatează mama fetiței, Ana Cerchez, 35 de ani.
Anastasia a fost diagnosticată cu viciu cardiac imediat după naștere. Medicii i-au spus tinerei mame că fetița are nevoie de o operație foarte dificilă, care poate face doar Israel sau în Germania. Dar prețul unei astfel de intervenții în străinătate ajunge la 30.000 de euro, sumă pe care un cetățean moldovean obișnuit n-ar reuși să o adune nici după o viață întreagă de muncă.
„Am ajuns la Spitalul Republican, unde s-a confirmat diagnosticul pus de centrul german – canal atrioventricular comun (ceea ce cauzează întârzierea de creștere și dezvoltare, infecții respiratorii frecvente – n.r.). Medicul Maniuc a operat-o. Intervenția a durat opt ore, după care am stat în reanimare o săptămână. Avem stimulator cardiac, dar fetița a dus o viață normală. Îi dăruiesc tot ce pot. Unii cred că o răsfăț, când mă văd alergând după ea ca să previn vreo căzătură. Numai eu știu…”, povestește femeia.
În același salon, la Spitalul Republican este internată și Maria Curnic, de 22 de ani, cu un băiețel de zece luni. Tânăra aflase că inima copilului este bolnavă încă în a 37-a săptămână de sarcină, în urma ecografiei. Atunci medicii i-au spus că bebelușul – care suferea de viciu cardiac și tetrada fallot – n-are șanse să trăiască.
„Medicul care i-a diagnosticat afecțiunile mi-a spus că la noi nu se fac astfel de operații complicate. Până l-am născut, am adormit și m-am trezit plângând. Însă după naștere, am venit aici și doctorul Maniuc a realizat intervenția chirurgicală. A decurs bine”, a relatat Maria Curnic.
Când Maniuc intră în salon, micuții se luminează. Medicul le strânge mânuțele, îi evaluează rapid. „Acum ești cam moleșită. Adineaori era să-mi răstorni cabinetul”, îi spune Anastasiei. Originar din satul Sofia, raionul Drochia, Liviu Maniuc a făcut din medicină o tradiție de familie: el însuși i-a urmat exemplul fratelui mai mare, iar acum îi lasă moștenire chirurgia cardiacă fiului.
„În toți acești ani, m-am dedicat meseriei, dar mi-am tras sevele, m-am bazat mereu pe sprijinul familiei: al celor doi copii, care poate că m-au văzut prea rar acasă, și al soției, și ea medic anestezist pediatru, care în situații dificile a venit cu sfatul cel bun”, a afirmat Liviu Maniuc.
