Cine sunt „procurorii”?

După 2009, când comuniștii au fost trimiși în opoziție, sculele mediatice ale regimului Voronin nu au dispărut, ci s-au reciclat, s-au revopsit în culoarea partidelor venite la putere. Această „transhumanță” politică a unor jurnaliști de la un stăpân la altul e cel mai urât fenomen care are loc în presa noastră de la declararea Independenței R. Moldova. Jurnalistul lipsit de principii morale compromite și meseria, și breasla; acest soi de jurnalism lucrează împotriva interesului național.

Implicându-se în politică, jurnalistul trebuie să conștientizeze faptul că politicul dezumanizează, abrutizează, provoacă acea uzură morală care-l face pe om insensibil la frumusețile și durerile omenești. Comentatorii și analiștii politici, dacă nu iau măsuri morale de protecție se transformă în măcelari care-și fac meseria cu mâinile însângerate, sacrificând mieii fără să le mai observe inocența și fără să se simtă, cel puțin, jenați de ceea ce fac. Efectele malefice ale acestei stări de lucruri constau în aceea că și cei care nu fac politică, ci urmăresc pasional și partizan actul politic, nici nu observă cum devin și ei cinici, ca și politicienii. Acest om cinic și-a găsit o denumire care ocultează adevărata lui esență – el își zice om pragmatic, o sintagmă care a făcut o carieră strălucită în lumea modernă.

Omul pragmatic e considerat a fi omul pozitiv al noilor timpuri, omul care nu se încurcă în detalii inutile, care are un scop bine definit și știe cum să ajungă la el. Pragmatici sunt nu numai politicienii, ci și unii jurnaliști… pragmatici, care lucrează cu ziua la stăpâni, primii ridică prăjina și tot primii strigă „Prindeți hoțul!”, acuzându-i pe alții că „slujesc patronilor”. Cine sunt acești „procurori”: ultimii inocenți rămași în această lume stricată și încărcată de păcate, singura și ultima măsea sănătoasă într-o dantură putredă? Credeți că ei trăiesc în bordeie, mănâncă aer și vara se odihnesc la gunoiștea de la Țânțăreni?

E-he-he! De-ar fi așa… În realitate, anume acești pretinși „procurori inocenți”, mercenarii din presa de azi și de ieri, dar și de mâine, sunt bondarii de băligar mediatici care se rostogolesc de la un patron politic la altul… o duc bine. Incomparabil mai bine decât cei… „vânduți”.

Odată intrat în jurnalism, mi-am asumat și consecințele. „Colegii” de breaslă din presa de stânga și din presa „statalistă” mă monitorizează neîntrerupt, lovesc sub centură, calomniază, într-un cuvânt, toarnă cantități industriale de zoi în capul meu. Destul de zelos e un „analist politic” care ciugulește din palmele guvernării. Această zdreanță comunistă, care în timpul regimului Voronin lupta cu democrații din studioul NIT, azi apare la alte televiziuni democrate și continuă să mintă cu nerușinare, bolborosind: „C. Tănase, ex-secretar PCUS al AȘM”. E o minciună lansată de NIT-ul comunist prin 2008, crezând că această „informație” m-ar compromite cumva. Adevărul adevărat este că nu am fost niciodată „secretar PCUS al AȘM”, iar dacă aș fi fost, azi nu era nicio problemă să recunosc acest lucru. Spre deosebire de zdreanța în chestiune, care nu are curajul să recunoască că e o zdreanță comunistă respingătoare. Nu i-am răspuns niciodată – la ce bun? Știu, cu acești tipi e imposibil să porți o polemică de idei, ei în loc să polemizeze ridică poalele.