Cine va aduce statul în casele oamenilor?

De mai mulţi ani, urmăresc din Italia evenimentele prin care trece R. Moldova – ţară cu oameni harnici, gospodari, dar, lucru paradoxal, cei mai săraci din Europa. De-a lungul anilor, statul în R. Moldova s-a arătat a fi unul pe cât de corupt, pe atât de neputincios în fata problemelor din societate. De fapt, acest aşa-numit stat a cedat, încă la începutul anilor ’90, în faţa greutăţilor, s-a dat la o parte şi i-a lăsat pe oameni să lupte de unii singuri cu problemele economice şi financiare din familiile lor. De aici a şi început exodul în masă al oamenilor la munci peste hotare. În toţi aceşti ani, statul, direct sau indirect, a favorizat emigraţia cetăţenilor la munci în ţări străine, adaptându-se astfel la o formă parazitară de guvernare prin intermediul remitenţelor. Nu se face nimic pentru a realiza promisiunile făcute în toţi anii de după proclamarea Independenţei privind ajutorarea cetăţenilor la depăşirea problemelor economice, prin crearea locurilor de muncă, stimularea producătorului autohton, alocarea investiţiilor, crearea întreprinderilor mici si mijlocii, promovarea reformelor, combaterea crizei, relansarea economiei…

Aceste probleme continuă să fie trecute cu vederea. „Considerăm… Susţinem… Vom face… Vom da… Vom trăi în UE… Viitorul nostru luminos…” – toate-s o poveste veche. La o altă formă de guvernare trebuie să treacă actuala clasă politică, dacă doreşte cu adevărat să schimbe lucrurile spre bine în societate. În acest context, sunt nedumerit de felul cum mass-media din R. Moldova reflectă azi unele evenimente. Mai bine zis, le trece cu vederea, deoarece s-a axat pe intrigi de doi bănuţi, pornite din gura bătrânului Voronin. Toate aceste „noutăţi” sunt mici ca nişte purici faţă de mizeria şi sărăcia din satele rămase aproape pustii. Fenomenul migraţiei s-a cuibărit de-a binelea mai în toate casele din R. Moldova.

A crea locuri de muncă în loc de gastarbeiteri, înseamnă a aduce statul în casele oamenilor. În 2001, Voronin a furat statul, l-a adus la el acasă, l-a exploatat opt ani de zile şi ne-a demonstrat „pe viu” că acolo unde statul „lucrează”, acolo şi rezultatele sunt excelente. De ce în aceşti opt ani statul n-a „lucrat” şi în alte familii nu vom afla niciodată. Mă doare cumplit problema plecării oamenilor la munci peste hotare, care tot este lăsată la voia întâmplării. „Aduceţi milionul de basarabeni acasă şi noi vom promova reformele democratice în R. Moldova”. Sunt cuvintele răposatului Grigore Vieru, adresate pe timpul comuniştilor, valabile şi pentru actuala guvernare. Criza financiară a afectat grav toate ţările lumii şi doar R. Moldova „respiră liber” la acest capitol, pentru că cei aproximativ un milion de cetăţeni, plecaţi la munci peste hotare, transferă lunar circa 120 mln. euro în băncile republicii. Tragedia constă în faptul că aceşti bani nu sunt administraţi în direcţia relansării economiei, ci se acumulează în rezervele BNM, care, de fapt, s-a reprofilat într-o casă mare de schimb valutar. R. Moldova e cel mai sărac stat la hotarele UE – este verdictul experţilor străini, dar şi al realităţii dureroase în care s-au pomenit azi milioanele de basarabeni. Spre o asemenea situaţie ne-a adus şi trecutul nostru recent, lipsit de sens. În timp ce noi studiam teoria leninista despre dictatura proletariatului, aici, peste hotare, oamenii realizau în practică formula de bază a „Capitalului” lui Karl Marx: marfă – bani – marfă. Iată de ce ei au ajuns să aibă azi şi bani, şi marfă, iar noi – fără bani, fără marfă, dar şi fără oameni capabili să guverneze un stat. Dl Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al R. Moldova, aflându-se într-o vizită de lucru în Italia, a ironizat pe seama celor 200.000 de conaţionali de aici, spunând că, poate, cândva, cineva dintre gastarbeiteri va ajunge la conducerea R. Moldova. Eu mai degrabă aş susţine ideea să invităm ca să guverneze R. Moldova vreo doi-trei italieni din „Seria A”. Atunci, vom spune şi noi, cei plecaţi: „Ciao, arrevederce somaj şi sărăcie! Buongiorno, Moldova prospera!”.

Problema nu e în oameni, ci în clasa politică, care vine şi pleacă de la guvernare, lăsând în urmă o ţară din ce în ce mai jefuită şi chinuită de corupţie, nepotism, sărăcie, şomaj şi emigraţie în creştere. Care va fi ziua de mâine a acestei ţări rămâne doar să ghicim.
Vă prezint şi nişte date statistice oficiale din Italia. În luna septembrie 2009, conform Legii „Securitate”, guvernul Italiei a legalizat 278.000 stranieri, aşa numiţii „colf si badante” – femei care lucrează în familii. Pe locul patru, cu 30.030 legalizări, se află R. Moldova, după Ucraina, Maroc şi Albania. Şi mai dramatice sunt datele statistice despre cele circa 100.000 de prostituate care „activează” în Italia – pe locul doi, cu 19 %, se află R. Moldova. Sunt surori, fiice, mame – femei din Moldova – constrânse să îndure umilinţe pentru viaţa celor rămaşi acasă.

În toamnă, vom avea referendum şi parlamentare anticipate. Cu certitudine că politicienii îşi vor aminti de cei plecaţi de acasă şi îi vor ruga să le acorde, prin vot, dreptul la guvernare. Ar fi bine ca, măcar de data aceasta, noua clasă politică să facă totul pentru a aduce statul în casele oamenilor…