Undeva, intr-o bucatarie, un cotosman batran, naparlit si depasit la toate capitolele stresa soricimea prin simpla sa prezenta. Cotoiul dormea intruna, zi si noapte si, la o adica, soarecii nu ar fi avut de ce sa se teama de somnorosul pisoi. Dar se temeau pentru ca, gandeau ei, dracu’ stie ce e in capul lui. Daca se preface ca doarme?
Daca noaptea, cand in bucatarie e bezna ca in nuca, treci pe langa el si el te inhata? Dupa multe deliberari, unui soricel i-a venit in cap’sor o idee geniala: haide, a propus el, sa-i legam un clopotel de gat si, cand se va misca, clopotelul va suna si noi vom sti ca motanoiul nu doarme. Ideea era geniala, doar ca a aparut o alta problema, nu mai putin stresanta: cine-i va lega pisoiului clopotelul? Niciun soricel nu dorea sa riste sa se apropie de imbatranitul pisoi, ca sa-i lege clopotelul de gat…
Asa se intampla uneori si prin unele cuhnii politice: sta cate un motanoi politic, imbatranit si invechit in rele, care doar incurca si franeaza miscarea inainte a soricimii politice, dar nimeni n-are curajul sa-i lege un clopotel de gat. Pun punct aici, caci, daca as continua, as compromite genul fabulei. In fabula, precum se stie, nu se da totul mura in gura, ci numai se sugereaza… Atata mi-am permis si eu.
