Micuţul Tochtli, fiul unui „rege“ al drogurilor mexican, ne povesteşte una-alta. Puştiul trăieşte cu tatăl său într-un palat izolat de restul lumii, aşa că lumea pe care el o cunoaşte se reduce la fix 15 persoane (între care gărzile, un educator personal, o damă de companie a tatălui, dar şi „guvernatoru’ lu’ peşte“, mituit să închidă ochii la afacerile părinteşti cu cocaină).
Micul prinţ cu ascendenţă mafiotă nutreşte totodată câteva pasiuni: pentru pălării de varii tipuri, pentru hipopotamii pitici din Liberia, pentru filmele cu samurai, dar mai ales pentru cuvinte „grele“, precum fulminant, sordid, nefast, enigmatic, misterios, jalnic, pe care le strecoară cam în orice afirmaţie importantă. Aşa se face că enunţurile lui Tochtli sunt mai întotdeauna comice în puştismul lor încruntat şi isteţ. De pildă: „Diferenţa dintre ghilotină şi macetă e că ghilotina e fulminantă“. Sau: „Părul e un cadavru pe care-l porţi pe cap cât timp eşti viu. În plus, e un cadavru fulminant, care creşte şi tot creşte fără oprire, ceea ce-i foarte sordid“. Sau: „Eu cred că cel mai enigmatic şi mai misterios lucru din lume trebuie să fie un mut japonez“. Sau: „Uneori Mexicul e o ţară nefastă, dar uneori e şi o ţară magnifică“.
De fapt, certitudinile lui Tochtli sunt ele înseşi pe cât de nostime, pe atât de fulminante şi sordide. Potrivit micului prinţ interlop, francezii sunt buni şi emancipaţi, fiindcă au inventat ghilotina; orificiile şi tăieturile sunt, în primul rând, „metode de a face cadavre“; lucrurile care încap sub o pălărie de detectiv sunt părul, un pui de iepure, un morcov pentru puiul de iepure, plus „un pistol mititel cu gloanţe minuscule“.
Se moare mult în jurul puştiului, dar se moare, ca să zic aşa, irezistibil. Splendidă cărticică, interesant autor!
http://dilemaveche.ro/sectiune/carte/articol/fiesta-birlog
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
