Clubul elitelor „CRONOS”. Călin Vieru: „În fiecare businessman de succes se ascunde un Ostap Bender”
Călin Vieru: Moldovenii sunt foarte ataşaţi de creaţia lui Grigore Vieru. Astăzi, mai multe străzi şi licee din republică îi poartă numele. Cu concursul Ministerului Culturii şi, în special, cu ajutorul ministrului Boris Focşa, pe Aleea Clasicilor a fost amplasat bustul poetului… La nivel de autorităţi însă se fac mai multe promisiuni decât fapte.
CRONOS: Ce anume nu s-a făcut?
C. V.: Întâi de toate, Centrul Cultural „Grigore Vieru”, pentru care nu a fost găsit un spaţiu. Ne dorim unul în perimetrul centrului istoric al Chişinăului. Nu este gata nici muzeul de la Pererâta, despre care s-a tot discutat. Primăria ne acordă tot sprijinul, dar conducerea raionului opune o rezistenţă inexplicabilă. După ce banii au fost viraţi de minister, nu le mai dădeam de capăt, apoi cele 300 de mii de lei s-au găsit, dar până azi nu au fost valorificate.
CRONOS: Acum doi ani, v-aţi lansat în politică. Ce v-a determinat să faceţi acest pas?
C. V.: Cum să zic, am făcut-o din obligaţia fiului de a duce mai departe opera tatălui. Vorba francezilor: „Noblesse oblige”. După un an de aflare în Parlament, politica m-a învăţat însă un lucru mai puţin romantic: înainte de a avea spiritul cultivat, oamenii trebuie să aibă frigiderele pline. Dacă vreţi, în aceasta constă mica sau marea diferenţă dintre mine şi tata, Dumnezeu să-l ierte.
CRONOS: Să înţelegem că l-aţi considerat pe tata un romantic incurabil?
C. V.: Aşa a şi fost. Poate, dacă nu intram în politică, rămâneam şi eu la fel. Deşi chiar unii filosofi au spus-o: înainte de a face muzică, pictură, poezie, înainte de a privi cerul cu stele, trebuie să ai o bucată de pâine pe masă, un foc la care să te încălzeşti şi un acoperiş deasupra capului.
CRONOS: Ca deputat, cum aţi „umplut” frigiderele alegătorilor?
C. V.: Mi-am propus, în acest an, doar să înţeleg ce fel de mâncare de peşte este politica moldovenească. În mod concret, nu am umplut frigiderul nimănui. Nici nu am săvârşit fapte eroice, ca să rămân în istorie… Deşi, poate aş fi făcut mai mult, dacă mi s-ar fi permis – dacă cineva nu dorea cu tot dinadinsul să mă pună în umbră…
CRONOS: Aţi avut idei şi nu au fost luate în seamă de colegii de partid? De ce vă consideraţi marginalizat?
C. V.: O să vă aduc exemple. În Parlament şi la Guvern se făceau numeroase întâlniri la diferite niveluri cu partenerii noştri politici din România. Din moment ce merge un oarecare Ţurcan sau Rusu, de ce să nu fie în delegaţie şi Călin Vieru? Mai ales că familia noastră are o mulţime de cunoştinţe şi prieteni în România – de la primari până la deputaţi şi miniştri. Adevărata politică se face de la om la om, nu prin documente ştampilate la Ialta şi parafate la Malta… Ei bine, niciodată nu am făcut parte din astfel de delegaţii. M-am oferit personal de câteva ori, dar fără vreun rezultat. La capitolul televiziune m-aţi văzut vreodată? Nu! M-aţi auzit doar la mitinguri, în campania electorală, când era nevoie de Călin Vieru.
CRONOS: Credeţi că partidul a profitat de dumneavoastră? În ce relaţie sunteţi acum cu foştii colegi?
C. V.: Presupun că da, dar nu ţin supărare nimănui, pentru că aşa e alcătuită lumea, fiecare îl foloseşte pe aproapele său. Comunic cu majoritatea dintre ei, şi e o mare cinste pentru mine că i-am cunoscut pe Vladimir Hotineanu, Alexandru Tănase, Mihai Şleahtiţchi, Iurie Leancă, Ion Butmalai,Valeriu Streleţ, Mihai Godea, Alexandru Cimbriciuk, Valeriu Gheleţchi, Anghel Agachi şi alţii.
CRONOS: Cu dl Filat cum v-aţi înţeles?
C. V.: În niciun fel, deoarece pe parcursul întregului an parlamentar noi nu am schimbat nici două vorbe. M-am străduit din răsputeri să răzbat la începuturi pentru o întâlnire, dar a fost în zadar. Mai apoi mi-a fost silă, am renunţat dând a lehamete din mână.
CRONOS: Spuneaţi, mai sus, că în Parlament nu aţi făcut acte de eroism. Un act de curaj a fost, în 2009, însuşi faptul de a candida pe listele unui partid de opoziţie…
C. V.: De fapt, în 2009 am expus riscului întreg businessul meu. În acea perioadă, bolşevicii şi naramzaţii se aflau în plină putere, aveau în mâini pâinea şi cuţitul, întreg universul se învârtea în jurul lor. Iar eu, cu colegii de la PLDM, umblam cu drapele verzi la manifestaţiile de stradă şi le opuneam rezistenţă. Discotecile mele fuseseră luate la catastif de comunişti, la fel şi ledurile din oraş, unde erau afişate imagini de la manifestaţiile anticomuniste, sau ledurile montate în PMAN în timpul mitingurilor ţinute de noi. Dacă învingeau comuniştii, eu, ca patron, aş fi fost desfiinţat, la fel şi businessul meu.
CRONOS: În filmele despre 7 aprilie, v-am văzut alături de Vlad Filat, calmând mulţimea înfierbântată… Au fost şi acelea nişte acte de curaj civic…
C. V.: La 7 aprilie am stat în primele rânduri, între preşedinţie şi mulţime, începând cu ora 9.00 dimineaţa şi până la 15.00 ziua, în orele cele mai tensionate. Erau alături de noi mulţi intelectuali, dar puţini politicieni. Din toată „Alianţa” de astăzi, în faţa mulţimii ne pomeniserăm noi – Vlad Filat, Iulian Fruntaşu, eu şi consilierul meu Andrei Batăreanu. Din când în când îşi făcea apariţia şi Mihai Godea. Mai mult nimeni. Există documente video care confirmă ceea ce spun. Apropo, acest Andrei Batăreanu a încasat două pietre, una în coaste, protejându-l pe Filat, şi alta în umăr, protejându-mă pe mine. Da, să stai ore în şir sub ploaia de pietre, încercând să potoleşti mânia oamenilor, cred că într-adevăr e un act de curaj.
CRONOS: Deci şi dl Filat este un om curajos…
C. V.: Sigur că da. Vlad Filat este un om foarte curajos, spun asta cu toată convingerea.
CRONOS: Atunci când aţi intrat în politică, multă lume se întreba ce caută Călin Vieru pe acest teren, lui şi aşa îi merg strună afacerile…
C. V.: Gura lumii şi borta vântului nu le poţi închide. Aţi citit, probabil, nu o dată, în „Literatura şi Arta”, materiale în care tata îmi lua apărarea în faţa ex-ministrului Culturii, Cozma, care a vrut să ne lipsească de toate proprietăţile pe care le deţineam în perimetrul Teatrului „Licurici” şi al Muzeului de Artă. Astfel de atacuri se întâmplau cel puţin o dată pe an.
CRONOS: Aţi apelat des la protecţia tatălui?
C. V.: De multe ori. Şi numai mulţumită tatei am rezistat.
CRONOS: Ar însemna asta că Gr. Vieru a făcut şi nişte compromisuri pentru a vă asigura o viaţă mai liniştită?
C. V.: Nu. Compromisul nu era în firea lui. El nu mergea la Voronin să se plângă, el scria în „Literatura şi Arta”. Să ştiţi că jigodiile de „cinovnici”, în afară de faptul că sunt pofticioşi, avari, zgârciţi, sunt conduşi până la urmă de frică. Se temeau de un scandal de proporţii şi asta i-a oprit pe foarte mulţi să mă lipsească de afacerile mele.
CRONOS: Ce putere ar trebui să vină în Moldova pentru ca „cinovnicii” să nu mai dirijeze, direct sau indirect, statul?
C. V.: După cum spunea visător tata, ar fi fost foarte bine dacă o dată pe săptămână peste ţărişoara noastră coborau nişte extratereştri şi ne dădeau câte o palmă fără a explica nimic. Aflaţi că pentru situaţia în care ne-am pomenit un neamţ sau un englez pentru noi ar fi aceiaşi extratereştri. Din acest motiv, după părerea mea, în R. Moldova trebuie să fie aduşi funcţionari din afară. Aşa au făcut bulgarii la departamentul vamal, aşa au procedat georgienii. Pledez pentru o astfel de soluţie, care în Bulgaria a dat rezultate spectaculoase.
CRONOS: Unde e mai multă mizerie – în politică sau în afaceri?
C. V.: Sigur că în politică. Pentru că aici mulţi vin doar pentru a-şi proteja propriile afaceri şi interese.
CRONOS: Dacă ar fi să tragem linia: personal, cu ce v-aţi ales din activitatea de deputat?
C. V.: E devreme să trag linia, pentru că eu nu am ieşit definitiv din politică. Acum fac doar o pauză, după parlament am o dorinţă firească: vreau să văd în preajmă numai cer… deasupra cer şi cer sub mine. În aceşti doi ani de politică, pe alocuri destul de murdară, sunt însetat de ceva curat.
CRONOS: E atât de murdară şi totuşi doriţi să vă întoarceţi la ea?!
C. V.: Ei bine, nu politica în sine este murdară. Cum zicea ex-preşedintele Cehiei, V. Havel, politica amorală o fac oamenii amorali. Vreau să revin, deoarece în politică, mai mult decât în oricare alt domeniu, e lipsă de oameni oneşti, cu simţul responsabilităţii, calităţi pe care eu, iertată să-mi fie lipsa de modestie, cred că le posed – le-am moştenit de la tata.
CRONOS: Spiritul lui Gr. Vieru s-a păstrat în societate?
C. V.: Drumul meu spre casă trece pe lângă Aleea Clasicilor. Practic, în fiecare zi sunt flori proaspete la bustul lui tata. Deci, acest spirit s-a păstrat.
CRONOS: Sunteţi om de afaceri. De ce nu construiţi dumneavoastră muzeul de la Pererâta?
C. V.: Am să vă răspund scurt. După partajarea averii în urma divorţului meu cu soţia, toate proprietăţile de valoare le-am lăsat copiilor, prin înţelegerea noastră. Mie mi-am păstrat numai cluburile care, în urma crizei economice, un an şi jumătate au lucrat în pierdere, două dintre ele au dat faliment şi au fost desfiinţate. Abia în ultimele luni am redresat situaţia. Efectiv, ca om de afaceri, pornesc acum de la zero, iar banii pe care îi câştig, toate donaţiile, se duc la ridicarea monumentului lui Gr. Vieru de la Cimitirul Central.
CRONOS: Aţi amintit despre divorţ. Sunteţi în proces de judecată cu fosta soţie. De ce aţi permis ca acest conflict să iasă în spaţiul public?
C. V.: Dacă aţi urmărit întreaga „telenovelă”, eu nu am apărut la TV decât în faza finală, când într-o conferinţă de presă am spus: gata, dacă lucrurile au ajuns să traumatizeze psihicul copiilor mei şi ei să sufere din cauza noastră, renunţ la politică, renunţ la avere, renunţ la toate. A fost singura mea ieşire publică…
CRONOS: Ce vârstă au copiii dumneavoastră?
C. V.: 18 şi 12 ani. Sunt în relaţii bune cu ei. Pe Nicu îl iau practic în fiecare zi de la şcoală. Deniza este plecată în Anglia, a mers acolo nu din convingerea că şcoala engleză este mai bună decât a noastră, dar, după cum mi-a destăinuit ea singură, a plecat pentru că „m-am săturat de mizeria voastră televizată”…
CRONOS: Tot din presă ştim că mai întâi aţi renunţat la proprietăţi, apoi aţi vrut să le recuperaţi. De ce?
C. V.: Vă explic. După divorţ, la partajare, i-am lăsat fostei soţii toate proprietăţile de valoare, având înţelegerea ca ea să le transmită copiilor. Dar nu s-a ţinut de cuvânt, le-a scos de vânzare. Mai întâi, clădirea cu şapte etaje a hotelului, nefinisată, care a fost vândută cu 1 milion 600 mii de euro. Apoi apartamentul din centrul oraşului, de 230 metri pătraţi, în care au crescut copiii mei. Patiseria şi casa la sol cu lotul de 600 metri pătraţi de la Buiucani au fost gajate la bancă… Apropo, banca a evaluat patiseria la 1 milion 400 de mii de euro. În momentul în care s-au început vânzările, i-am zis: dragă, până la urmă, în acest fel, copiii noştri vor rămâne pe drumuri. Hai să împărţim creştineşte, 50 la 50. Am apelat la judecată pentru o nouă partajare. Reacţia ei a fost să scoată rufele în stradă. Probabil, se gândea că, făcând publice toate câte s-au întâmplat între noi, eu voi renunţa la proces, de frică să nu-mi stric imaginea de deputat…
CRONOS: Acest proces mai durează?
C. V.: Se află în derulare şi sper să triumfe adevărul. Acum nu sunt deputat, nu am pârghii de „influenţă”, nu am putere. După ce justiţia îşi va spune cuvântul, am de gând să-i declar fostei soţii următoarele: rămâi, femeie dragă, cu tot ce ai, nu pretind la nimic, la niciun bun pe care l-am avut împreună. Un lucru te rog: din ceea ce a mai rămas din avere, scrie, te rog, pe numele copiilor. Acest lucru am să-l declar public în instanţă.
CRONOS: Apropo de clădirea nefinisată a hotelului, despre care ziceaţi că fosta soţie a vândut-o la un preţ de 1 milion 600 mii de euro… Spuneţi-ne şi nouă, cum aţi obţinut terenul pentru construcţie?
C.V.: Vă spun cinstit, aşa cum a fost. Pe acel teren de 700 metri pătraţi trăiau doi profesori de limba franceză care mi-au predat la Şcoala nr. 1. Eu de acum aveam construit restaurantul şi terasa Pani-Pit şi eram în căutare de un sediu prin apropiere. Cineva mi-a spus, iată, „căscioara” de vizavi se vinde. Intru, spun bună ziua, mă prezint. A, Călin Vieru?! Da, într-adevăr, vindem casa. Şi doritori sunt foarte mulţi, iar noi suntem profesori bătrâni, ne temem de furturi, de escroci. Dar dacă ai venit tu, ţie ţi-o vindem. Aşa a fost, v-o spun cu mâna pe inimă. Ăsta mi-a fost norocul.
CRONOS: Aveţi copii mari. Aveţi un business, mai mult sau mai puţin orientat spre tineri. Cum vedeţi tineretul de astăzi?
C. V.: E o mare problemă cu tinerii în ţara noastră. Părinţii multora dintre ei muncesc la negru pentru a le asigura un trai mai bun. Banii pe care îi trimit acasă, cu părere de rău, merg la consum şi distracţii, fiindcă nu ne duce capul la altceva mai bun. Ei bine, neavând posibilitatea să plece şi ei „la Italia”, marea majoritate a acestor tineri – nu zic toţi – stau în Moldova şi consumă banii părinţilor, nesupravegheaţi de nimeni. Unii îşi plătesc taxele de studii, alţii îşi plătesc examenele, nefăcând carte şi neasistând la lecţii. Mai există şi din cei care în genere nu văd rostul diplomei şi cheltuiesc banii părinţilor pe bere şi pe votcă, inclusiv în cluburile mele. Problema este mult mai adâncă. Până nu se va consuma criza din creierii politicienilor şi ai populaţiei de rând tinerii nu vor avea viitor în R. Moldova.
CRONOS: Cum putem reforma sistemul?
C. V.: Revin la ceea ce afirmam anterior: reformele în R. Moldova vor reuşi numai atunci când vom invita în posturile-cheie, de decizie, specialişti de marcă internaţională – englezi, francezi, nemţi, americani etc.
CRONOS: Ca să reuşeşti în business, există secrete pe care nu le ştie toată lumea?
C. V.: În business e nevoie de un singur talent: să ştii să-ţi alegi oamenii. Şi să te trezeşti cu 24 de ore înaintea altora… E nevoie de adrenalină, de risc şi aventură, pentru că în fiecare businessman de succes se ascunde un Ostap Bender.
Fişier biografic
Călin Vieru s-a născut pe 29 iunie 1965, la Chişinău. După absolvirea fostei şcoli nr. 1 din capitală (astăzi Liceul „Gh. Asachi”), şi-a continuat studiile la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu”, Facultatea Medicină Generală (1982-1989). A activat în calitate de medic neurolog la Spitalul Clinic Republican (1990-2000). În perioada 2004-2008 a absolvit şi Facultatea de Drept a Universităţii de Studii Europene din R. Moldova, fiind licenţiat în Drept Economic. Din anul 1993 desfăşoară diverse activităţi în domeniul afacerilor. În anul 2009 a fost ales deputat în Parlamentul RM pe listele Partidului Liberal Democrat din Moldova. Cunoaşte limbile franceză, engleză şi rusă.
Neformal…
Despre Călin Vieru
Sloganul preferat
Dimineaţa balizez, seara levitez, în restul zilei meditez.
Tinereţea
Crede că o mulţime de oameni îşi distrug zilele prin felul deşert şi steril de a fi, de aceea nu vrea să fie aidoma lor. Nu-i place viaţa tihnită şi aşezată. Mintea şi uşa le ţine tot timpul deschise pentru ceva nou. Pentru că, în mişcare e cheia tinereţii.
Dragostea
A fost fericit, însă toate s-au consumat. Se resemnează la gândul că, de când Dumnezeu a despicat omul în două, nu este el singurul care îşi mai caută propria jumătate.
Stilul de viaţă
A mânca înseamnă a aduce în faţă ceea ce trebuie lăsat în spate. Nu bea, nu fumează şi este vegetarian. Face câte o raită, de trei ori pe săptămână, la Complexul „Niagara” şi practică sportul zilnic acasă. Se consideră un om sănătos, dornic de emoţie şi de romantism.
Scrisul
A citit aproape tot ce a scris tatăl său, Grigore Vieru, a acordat zeci de interviuri pentru diferite publicaţii, a gustat cam din toate experienţele şi dramele omeneşti, a trecut prin business şi politică… Acum zice că ar fi tentat să scrie despre toate acestea – nu în versuri, în proză.
Papionul
A adus până şi în parlament acest accesoriu. Nu are consilieri vestimentari, dar aşa a hotărât el, că cravata nu are ce căuta în garderoba unui bărbat. De aceea a ales să poarte o bucată de stofă mai mică.
„Jucăriile”
Dintre automobile, preferă Lexus 300 şi Jaguar-ul, dintre telefoane – Nokia şi Vertum. Dintre femei? – îi plac blondele cu ochii albaştri sau verzi.
Moderatoare – Tatiana Corai
La discuţie au participat: Sorina Ştefârţă, Arcadie Gherasim, Gheorghe Budeanu, Ion Surdu, Victoria Puiu, Irina Papuc, Ion Macovei, Oleg Carp, Ala Coica, Nicolae Roibu, Pavel Păduraru, Nelly Gâştemulte.
Opinii
Mihai Şleahtiţchi, ministrul Educaţiei
Călin Vieru este un spirit elevat, de o evidentă turnură aristocratică. Mereu l-au caracterizat dimensiuni precum dinamismul, responsabilitatea şi orientarea spre succes.
Marian Lupu, preşedintele Parlamentului, preşedinte interimar al R. Moldova
Pe holul Parlamentului, la un tradiţional „Ce faci, Căline?” a urmat răspunsul: „Port coroană şi duc războaie”. Aşa îl cunosc pe Călin încă de pe băncile şcolii – plin de dignitate şi curaj. Azi, privind lucrurile sub un alt unghi, pot să afirm: Călin Vieru este un personaj de o înaltă ţinută, cu un fin gust artistic, dar în acelaşi timp nelipsit de sentimentul răspunderii şi cu simţul datoriei în sânge. Mai este un aprig apărător al dreptăţii şi corectitudinii. Cu calităţi, dar şi cu defecte, cu virtuţi dar şi cu păcate.
În niciun caz Călin Vieru nu este un „oarecare” exemplar al genericului uman şi anume din acest motiv de multe ori este rău înţeles şi greşit apreciat.
