Însă revenirea autocraţilor la Kremlin poate fi cea mai bună şansă a Rusiei de a scăpa de stagnare, scrie politologul Lilia Şevţova pentru revista „The Moscow Times”.
Putin şi-a exprimat deschis dispreţul faţă de societatea rusă prin reacţia batjocoritoare la valul de proteste din marile oraşe. El a dat dovadă de aroganţă, teamă de competiţie politică şi hotărârea de a suprima opoziţia. Putin a distrus dintr-o lovitură mitul pe care l-a edificat el însuşi – că puterea personalizată poate moderniza statul asigurând în acelaşi timp stabilitatea în societate.
Cu toate acestea, administraţia lui Putin şi cohorta sa coruptă mai ţin în mâini frâiele statului. Deşi decizia sa de a reveni la preşedinţie i-a revoltat pe cei mai activi reprezentanţi ai societăţii urbane, populaţia din restul Federaţiei Ruse a rămas nemulţumită, dar destul de calmă. De asemenea, intelectualii şi politicienii de la care oamenii au aşteptat să înceapă schimbările au refuzat să acţioneze. Teama endemică de schimbare, lipsa de alternativă şi încrederea în subvenţiile de stat ţin Rusia într-o stare de inerţie.
Mai mult decât atât, Putin a obişnuit Vestul, care e dornic de a „reseta” relaţiile cu Rusia, să legitimeze regimul său autoritar şi să ofere oportunităţi de integrare în societatea occidentală a tovarăşilor săi corupţi. Într-adevăr, folosind ţările occidentale pentru a-şi spăla banii, Putin şi cohorta sa au reuşit, într-o anumită măsură, să se răzbune pentru destrămarea Uniunii Sovietice prin compromiterea valorilor democratice în ochii multor cetăţeni ruşi.
Cu toate acestea, încep să apară fisuri în societatea rusă, ameninţând status-quo-ul existent. Acest lucru nu se întâmplă datorită opoziţiei sau demonstraţiilor stradale, ci din cauza forţelor care au menţinut regimul în viaţă.
După ce au aşteptat 12 ani, ca schimbările să înceapă la nivel înalt, ruşii au înţeles că sistemul politic poate fi schimbat doar de jos – printr-o revoluţie populară. În condiţiile în care nu există canale instituţionale care să-i ajute să-şi exprime nemulţumirea faţă de corupţia care a menţinut elitele politice la putere, singurul lucru pe care puteau să-l facă era să iasă în stradă.
Va evita însă Rusia scenariul tradiţional, în care un regim este înlocuit de unul şi mai feroce? Sau, de această dată, ruşii vor reuşi să realizeze o revoluţie paşnică…
În prezent, Kremlinul îşi taie singur creanga pe care stă prin demoralizarea intensă a societăţii. Regimul compromite valorile democratice prin utilizarea discursului liberal şi numirea liderilor liberali în funcţii-cheie ale regimului, permiţând partidelor de stânga şi naţionaliste să reprezinte interesele opoziţiei.
Putin a revenit la practicile staliniste de a face percheziţii la domiciliul oponenţilor politici, încercând totodată să semene o atitudine ostilă şi neîncredere între diverse grupuri sociale – de pildă, între ruşii din provincie şi cei de la oraş. Astfel, regimul lui Putin intensifică dorinţa oponenţilor politici să se răzbune în detrimentul unor schimbări paşnice.
Spiritele au început deja să clocotească. Zeci de mii de oameni au ocupat străzile din momentul în care Putin a declarat în 2011 că va candida la funcţia de preşedinte. Revenirea sa la Kremlin a provocat cele mai mari proteste din Moscova după anii ‘90. Deşi ulterior numărul acestora s-a redus – mai mult din cauza unei legi draconice adoptate recent -, tensiunea acumulată în societate poate să izbucnească cu o putere şi mai mare.
Prin aplicarea cenzurii în mass-media, discreditarea opoziţiei moderate sau provocări în societate, Putin se joacă de fapt cu focul. Este imposibil să prezici când vor izbucni ruşii, dar fisurarea sistemului devine tot mai evidentă.
Kremlinul nu ţine situaţia sub control şi nici nu înţelege în deplină măsură ce se întâmplă. Rusia se îndreaptă spre prăpastie. Transferurile masive de capital în afara ţării şi încercările politicienilor de la Kremlin de a-şi amenaja un loc călduţ în Occident demonstrează că până şi în ochii cohortei lui Putin se apropie sfârşitul unei epoci.
Cu cât administraţia de la Kremlin lucrează zi şi noapte pentru a împiedica formarea unei opoziţii puternice, cu atât e mai mare riscul ca regimul să se dărâme fără vreo alternativă. Cu cât Putin va rămâne mai mult la putere, cu atât mai aproape e sfârşitul regimului său.
Din păcate, trezirea Rusiei are loc în aceeaşi perioadă în care Occidentul pare să-şi cunoască declinul. Cu toate acestea, în loc să fie un complice al regimului corupt al lui Putin, Vestul trebuie să susţină ruşii să-şi construiască un nou destin.
Ruşii, la rândul lor, nu trebuie să se descurajeze. Revenirea lui Putin la Kremlin, deşi dureroasă, poate grăbi colapsul regimului. Când e vorba să alegi între implozia sistemului şi o degradare lentă, cea mai potrivită este o prăbuşire rapidă ca să apară perspectiva unui nou început.
Traducere I.M.,
După „Moscow Times”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
