Onorat Consiliu,

Urmând invitația Consiliului de Presă de a prezenta observațiile ziarului TIMPUL asupra deciziei CSM de a sesiza Consiliul de Presă, vă comunic următoarele.

Un prim detaliu care a fost omis de CSM și care este relevant în cazul dat, consta în faptul că ziarul TIMPUL nu este autorul acestui articol, ci l-a preluat de pe blogul lui Mihai Pruteanu http://tara-prostilor.blogspot.com/2013/11/parlamentul-numit-un-magistrat.html. Acest fapt a fost indicat în mod expres.

TIMPUL a decis să prea acest articol, deoarece anterior a reflectat pe larg asa-zisul „dosar Pasat”, faptele enunţate în postarea de pe blogul respectiv sunt notorii, au fost larg mediatizate de presă, iar promovarea persoanelor care au judecat la comandă submină și mai mult încrederea publică în justiție.

În continuare vom prezenta o serie de argumente ce confirmă temeinicia criticilor aduse CSM, parlamentului și nemijlocit judecătoarei Liliana Catan.

1. FAPTE CARE CONFIRMĂ CĂ JUDECĂTOAREA LILIANA CATAN A PRONUNȚAT O HOTĂRÂRE ILEGALĂ

Judecătoarea Liliana Catan, în calitate de judecător-raportor în dosarul Pasat, a pronunţat la 16 octombrie 2006, decizia Curții de Apel Chișinău prin care V. Pasat a fost condamnat la 5 ani de închisoare. La 3 mai 2007 Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a casat integral decizia pronunţată de Liliana Catan din 16 octombrie 2006, ca fiind ilegală şi a dispus rejudecarea cazului de către aceeaşi instanţă de apel, în alt complet de judecată. În decizia din 3 mai 2007, Colegiul Penal al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că ilegalitatea deciziei pronunţată de Liliana Catan consta în următoarele.

„[…]Din materialele cauzei rezultă că, instanţa de fond, prin încheierea din 27 iunie 2005, a dispus examinarea cauzei în şedinţa de judecată secretă pe motiv că „obiectul cercetării vor fi documentele şi anume tranzacţiile cu alt stat cu paragraf „secret” şi că martorii fac parte din primele persoane oficiale ale statului”, fără motivarea argumentată a soluţiei date. […] instanţa de apel de fapt a recunoscut încălcarea de către instanţa de fond a dreptului la publicitatea şedinţei în cauză lui V. Pasat, însă n-a reacţionat în conformitate cu legea care stipulează că, dacă în prima instanţă nu a avut loc o audienţă publică, această eroare poate fi corectată de către instanţa de apel care va judeca aspectul faptic al cauzei în şedinţă publică, adică să reexamineze cauza potrivit modului stabilit pentru prima instanţă.

[…] Ţinând seama de cele expuse, nu este clar cum instanţa de judecată a ajuns la concluzia că prin acţiunile lui V. Pasat pe episodul din 26 noiembrie 1997 bugetului i s-a cauzat un prejudiciu material în volum de 12 261 171,39 lei, pe când prin învinuirea înaintată, volumul prejudiciului material constituia numai 3 206 668,125 lei. Astfel, instanţa de fond prin sentinţa pronunţată a imputat condamnatului acţiuni, care sunt în contradicţie cu învinuirea formulată acestuia.

[…] Concluzia instanţei de apel se întemeiază pe probe care au fost examinate cu încălcarea normelor de procedură penală […]”

La 16 iulie 2009, Colegiul Penal al Curţii de Apel Chişinău a rejudecat cazul şi a fost pronunţată o nouă hotărâre, potrivit căreia V. Pasat a fost achitat pe motiv că faptele lui V. Pasat nu întrunesc elementele infracţiunii.

Adițional, ilegalitatea sentinței de condamnare și a deciziei Curții de Apel Chișinău pronunțate de judecătoarea Liliana Catan a fost confirmată prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2013, care a dispus următoarele:

[…] Încasarea de la bugetul de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, în beneficiul lui Valeriu Pasat întru compensarea prejudiciului moral cauzat ca urmare a acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, a sumei de 250 000 lei […]”

Instanța de asemenea a obligat Procuratura să aduca scuze publice lui V. Pasat pentru atragerea ilegală la răspundere penală.

Hotărârile menţionate mai sus confirmă indubitabil faptul că judecătoarea Liliana Catan a pronunţat o hotărâre ilegală şi a condamnat ilegal la 5 ani cu privaţiune de libertate o persoană nevinovată.

2. Opinia referitor la Hotărârea CSM din 12 noiembrie 2013

Din decizia CSM din 12 noiembrie 2013 rezultă că acesta a fost deranjat de următoarea fraza din articolul reluat de ziarul TIMPUL: „Societatea, spre deosebire de cei 71 de deputaţi care au votat-o, nu a uitat cum această distinsă doamnă cu ochi de sticlă a condamnat la comanda regimului comunist oameni nevinovaţi la ani grei de puşcărie”. Ţinând cont de faptul că ilegalitatea hotărârii emise de judecătoarea Liliana Catan sunt confirmate prin trei decizii judiciare (menţionate mai sus), considerăm că fraza menționată în decizia CSM redă perfect realitatea.

În cazul în care CSM este deranjat de sintagma „la comanda regimului comunist", noi considerăm că și această afirmație corespunde adevărului. Este notoriu faptul că aşa-zisul „dosar Pasat” nu a fost un proces judiciar veritabil, ci un simulacru regizat de guvernarea de la acel moment care era comunistă, care avea motivație pur politică.

CSM și-a depășit vizibil competența, constatând prin hotărârea sa că ziarul TIMPUL „aduce atingere onoarei și reputației profesionale a judecătoarei L. Catan”. CSM potrivit legii nu are dreptul de a face asemenea constatări. Constatarea lezării onoarei și reputației unei persoane poate fi făcută doar de o instanță de judecată, în cadrul unui proces public, cu participarea tuturor părților, și posibilitatea de a-și prezenta probe în sprijinul său etc. Or, în cazul de față ceva nu a avut loc. Prin urmare, CSM și-a arogat în mod arbitrar rolul de instanță de judecată, făcând constatări care potrivit legii, nu avea dreptul să le facă. Considerăm că acesta este un precedent periculos, care poate genera o practică ilegală de natură să limiteze libertatea de exprimare a presei.

De asemenea, CSM în calitatea sa de organ administrativ, a substituit instanțele de judecată făcând următoarea constatare: „Nu corespund realității afirmațiile precum că condamnatul a câștigat procesul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, urmare a acțiunilor ilegale ale judecătoarei L. Catan, or prin decizia CEDO s-a luat notă de conținutul declarației Guvernului din 31 martie și 09 decembrie 2010 și cererea a fost radiată de pe rol”.

Mai întâi de toate, menționăm că V. Pasat nu mai are calitatea procesuală de condamnat începând cu data de 3 mai 2007, când Colegiul Penal al Curţii Supreme de Justiţie a casat decizia ilegală pronunţată de judecătoarea Liliana Catan. Considerăm că CSM a folosut deliberat noțiunea de condamnat pentru a crea o percepție greșită a Consiliului de Presă referitor la acest caz.

Afirmând că V. Pasat nu a câștigat procesul la CEDO, CSM manipulează faptele, furnizând Consilului de Presă informații vădit false. Procedura în fața CEDO este urmatoarea: în cazul în care anumite încălcări comise de instanță sunt evidente, pentru a preîntâmpina condamnarea guvernului la CEDO, acesta formulează o declarație unilaterală prin care recunoaște violarea și se obligă să despăgubească persoana ale cărui drepturi au fost violate. În cazul de față, într-adevăr guvernul a formulat la 31 martie 2009 o declarație unilaterală prin care a recunoscut ilegalitățile comise și a acceptat să-i achite lui Valeriu Pasat. Declarația guvernului menționează următoarele: „… 2. Se pare că circumstanţele cauzei şi chestiunile abordate de reclamant pot fi subiectul unei jurisprudenţe bine stabilite a Curţii … [Guvernul s-a referit la mai multe cauze în privinţa Republicii Moldova referitoare la violări ale articolelor 3 şi 5 ale Convenţiei].

3. După analiza jurisprudenţei Curţii, Guvernul formulează următoarea declaraţie unilaterală:

Guvernul recunoaşte că autorităţile naţionale nu au acordat reclamantului asistenţă medicală adecvată pe perioada detenţiei [după cum se cere] potrivit stării sănătăţii acestuia, cu violarea articolului 3 al Convenţiei.

De asemenea, guvernul recunoaşte că a avut loc o încălcare a dreptului reclamantului garantat de articolul 5 § 1 (c) al Convenţiei, în special că arestarea acestuia nu a avut o bază legală după expirarea termenului stabilit în fiecare decizie judecătorească privind detenţia acestuia. Mai mult, dacă, în acest sens, Curtea va considera necesar să examineze chestiunea pretinselor violări, în temeiul articolelor 5 § 3 şi 5 § 4 ale Convenţiei, în pofida recunoaşterii de către guvern a încălcării drepturilor reclamantului garantate de articolul 5 § 1 (c) al Convenţiei, acesta declară următoarele: guvernul recunoaşte că în cazul reclamantului instanţele judecătoreşti naţionale nu au adus motive relevante şi suficiente pentru deciziile lor prin care s-a dispus şi s-a prelungit arestarea reclamantului, cu violarea articolului 5 § 3 al Convenţiei, şi de asemenea că instanţele judecătoreşti au încălcat dreptul reclamantului, prevăzut de articolul 5 § 4 al Convenţiei, din cauza termenului nerezonabil de examinare a cererilor acestuia habeas corpus.

4. Recunoaşterea de către guvern a încălcărilor drepturilor reclamantului menţionate mai sus înseamnă că este necesar de a-i acorda acestuia anumite sume băneşti, menite să acopere pretinsul prejudiciu moral, precum şi costuri şi cheltuieli.

5. În această privinţă, având în vedere criteriile stabilite de jurisprudenţa Curţii, guvernul consideră că toate faptele menţionate mai sus şi în special recunoaşterea încălcării drepturilor reclamantului ar servi cel puţin drept o satisfacţie echitabilă parţială a prejudiciului moral.

6. Luând în considerare circumstanţele cauzei şi având în vedere evoluţia procesului penal împotriva reclamantului, guvernul accentuează că reclamantul a fost achitat pe deplin de către instanţele judecătoreşti naţionale în cauză în legătură cu care el a fost arestat… Mai mult, toate procesele penale împotriva reclamantului aflate la organele procuraturii au fost încetate… Astfel, reclamantul este în drept, în temeiul Legii nr. 1545, să ceară compensaţii pentru detenţie ilegală şi acuzaţie ilegală.

7. Având în vedere caracterul extrem de sensibil al cererii şi atitudinea emoţională a reclamantului privind faptele anterioare şi circumstanţele cauzei, guvernul nu este gata să evalueze suma ce trebuie acordată reclamantului cu titlu de compensaţie pentru prejudiciul material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli. Prin urmare, guvernul lasă chestiunea privind suma satisfacţiei echitabile la discreţia Curţii”.

Referindu-se la recunoaşterea încălcărilor drepturilor reclamantului în declaraţia anterioară, guvernul s-a obligat să plătească reclamantului suma de EUR 12,000 (douăsprezece mii) cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli. (Decizia CEDO poate fi accesată pe pagina web a CEDO http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/Pages/search.aspx#{“fulltext”:["pasat%20v.%20moldova"],"documentcollectionid2":["CASELAW"],"itemid":["001-124207"]} )

În concluzie, ideea conținută în articolul republicat de TIMPUL se rezumă la urmatoarele: ca rezultat al condamnării ilegale a lui V. Pasat, guvernul a recunoscut la CEDO violarea drepturilor sale și a plătit despăgubiri financiare considerabile. Prin urmare, afirmația conținută în articol corespunde realității.

Solicitarea opiniei judecătoarei Liliana Catan privind acuzațiile aduse.
Înainte de numirea dnei L. Catan în funcția de judecător la CSJ, ex-ministrul apărării V. Pasat a adresat o scrisoare tuturor grupurilor parlamentare și liderilor politici prin care a atenționat că doamna L. Catan l-a condamnat ilegal și a cerut acestuia să n-o numească la CSJ:

http://ziarulnational.md/pasat-le-a-trimis-o-scrisoare-deschisa-lui-leanca-corman-filat-si-lupu/

http://adevarul.ro/moldova/politica/valeriu-pasat-parlament-liliana-catan-judecatoare-1_51dbadb9c7b855ff561b633d/index.html

Prin urmare, subiectul dat era unul de interes public.

La 1 noiembrie 2013, dupa ce parlamentul a numit-o în funcția de judecător CSJ pe Liliana Catan, am depistat postarea bloggerului Mihai Pruteanu, care reflecta opinia dânsului asupra acestei promovări. Convingându-ne că concluziile autorului corespund realității, ziarul TIMPUL a decis să o preia, deoarece a considerat că opinia publică, este în drept să cunoască faptul că un judecator care a condamnat la comanda puterii o persoană la privațiune de libertate, a fost numit în cea mai înaltă instanță judiciară din stat. Am decis că acest subiect este unul de interes public, chiar dacă pune politica de cadre a CSM într-o lumină nefavorabilă. Ziariștii de la TIMPUL au încercat s-o contacteze pe L. Catan pentru a obține o reacție, dar la cancelaria Curții de Apel Chișinău li s-a explicat acestora că le este interzis să pună la dispoziție telefonul mobil al judecătoarei date. Explicația că suntem de la presă nu a fost convingătoare. Serviciul de presă la Curtea de Apel Chișinău nu există, prin urmare, ne-am limitat la verificarea faptelor invocate în acest articol.

După publicarea acestui articol, dna L. Catan m-a contactat telefonic și mi-a sugerat că ar putea să actioneze publicația în judecată. Dna L. Catan a declinat clar propunerile de a se folosi de dreptul la replică. În cazul în care, ar fi fost prezentat un drept la replică, vă asigurăm că TIMPUL ar fi publicat-o cu mare plăcere. Mai mult ca atât, această propunere este valabilă, și acum suntem gata în orice moment să publicăm dreptul la replică a dnei L. Catan și actele judiciare adoptate de dumneaei (fără a le comenta).

Un detaliu care meriă atenție este faptul că dna L. Catan nu s-a adresat personal la Consiliul de Presă, dar a preferat să se adreseze CSM. Acesta este un organ de autoadministrare judecătorească responsabil de numiri, promovări și destituiri în justiție. Lega cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nu permite acestuia să intervină pe lângă alte instituții statale sau în numele judecătorilor.

Considerăm că adevăratul scop al intervenției Consiliului Superior al Magistraturii, în acest caz, este de a justifica o decizie ca reprobabilă, de a promova în cea mai înaltă instanță din țară o persoană care s-a remarcat prin instrumentarea dosarelor la comandă, care a cauzat prin acțiunile sale prejudiciu statului în mărime de 12 000 Euro și 250 000 lei.

Avem mai multe informații legate de acest caz care ne fac să conchidem că anume obediența și loialitatea față de cei aflați la guvernare a determinat CSM să o promoveze în această funcție pe judecătoarea L.Catan.

În final, aducem la cunoștința Consiliului de Presă ce a determinat ziarul TIMPUL să republice acest articol. Am considerat pertinentă următoarea consluzie a autorului: „Multă lume nu-l place pe Valeriu Pasat. Nici mie nu-mi este cea mai simpatică persoană, în mod special după toate combinațiile cu popimea din 2010. Scriu aceste rânduri nu pentru a-l apăra pe Valeriu Pasat. Ceea ce nu este în stare să înțeleagă conducerea noastră este că Liliana Catan urmează să deţină această funcţie până la atingerea vârstei de 65 de ani. Dacă deciziile adoptate de Liliana Catan la Curtea de Apel erau anulate de Curtea Supremă de Justiție cine va anula deciziile ilegale pe care le va adopta Liliana Catan în noua funcție?”.

Consider că ar fi total inechitabil, dacă după ilegalitățile comise de Liliana Catan și prejudiciile materiale cauzate statului, ziarul TIMPUL ar fi sancționat de colegii de breaslă, iar dumneaei ar fi promovată la Curtea Supremă de Justiție.

În speranța unei examinări obiective, cu tot respectul,

Constantin Tănase
4 decembrie 2013