Consulatele de la Bălţi şi Cahul sunt un răspuns la nevoile cetăţenilor RM

– Dle ambasador, ce însemnătate are deschiderea celor două consulate?
– Este un eveniment mult aşteptat, înainte de toate, de noi, autorităţile române. România şi-a dorit de multă vreme să deschidă aceste consulate, însă condiţiile din RM ne-au împiedicat să o facem mai curând. Este o operaţiune complexă de tip consular, care ne permite să optimizăm serviciile noastre în RM, să creăm două noi misiuni diplomatice ale României şi, aş adăuga, ale UE în zone importante din RM, pentru a demonstra astfel consistenţa politicii externe a României, soliditatea angajamentului nostru în RM şi buna colaborare pe care o avem cu autorităţile actuale de la Chişinău. Este o ocazie de a ne manifesta disponibilitatea şi intenţiile de asistenţă în raport cu cetăţenii RM, care sunt foarte interesaţi să circule în România. Accesul solicitanţilor la serviciile noastre consulare va fi mult mai facil.

– Ce a determinat România să nu renunţe la realizarea acestui proiect, în pofida crizei economice care a dictat reduceri importante de cheltuieli bugetare?
– Deschiderea celor două consulate dovedeşte seriozitatea cu care răspundem la nevoile cetăţenilor RM şi este răspunsul la o cerere reală, substanţială, din partea cetăţenilor RM, în ciuda situaţiei dificile din punct de vedere economic pe care România, ca şi alte state, o traversează în momentul de faţă. Şi asta deşi România este în situaţia de a-şi restrânge efortul diplomatic în alte spaţii, de a renunţa la cel puţin 25 la sută din personal şi de a gândi chiar eventualitatea închiderii unor misiuni. Încă o nuanţă: potrivit legislaţiei internaţionale, consulatele unui stat în alt stat au vocaţia, înainte de toate, de a răspunde nevoilor cetăţenilor ţării care le deschide, şi nu ale statului care le acreditează. În RM suntem în situaţia inversă.

– Tehnic vorbind, ce reprezintă cele două consulate: dotări, număr de angajaţi, capacitate de procesare a solicitărilor de vize etc.? Putem spera că de mâine vor dispărea cozile şi îmbulzeala la secţia consulară de la Chişinău?
– Cele două consulate îndeplinesc standardele Schengen pentru că, alături de secţia consulară de la Chişinău, ele vor reprezenta, din martie anul viitor, puncte de legătură ale spaţiului Schengen cu vecinătatea răsăriteană a UE. Aceste consulate sunt pregătite să furnizeze toată gama serviciilor consulare, astfel că ne aşteptăm ca imediat după deschiderea lor presiunea asupra secţiei consulare de la Chişinău să scadă. În prezent, la Chişinău operăm zilnic în jur de o mie de servicii consulare, dintre care majoritatea sunt cereri de viză – circa 750-800 – eliberate în fiecare zi. Suntem acum într-o perioadă de evaluare a întregii activităţi consulare a României în RM pentru a putea fixa, până la sfârşitul anului, nişte standarde clare ale operaţiunilor de tip consular, asigurând în mod optim distribuţia sarcinii şi a răspunderii între cele trei puncte consulare de la Chişinău, Bălţi şi Cahul. Totodată, suntem într-un punct avansat al discuţiilor cu autorităţile RM pentru a înfiinţa un birou consular la Ungheni, care va face parte din structura administrativă a Consulatului de la Bălţi. Cât priveşte numărul de angajaţi, la Cahul vor fi la început 12 funcţionari consulari, iar la Bălţi – nouă. După evaluare vom şti care este sarcina reală pe care cele două consulate generale vor trebui s-o preia pentru a vedea dacă e nevoie de suplimentarea poziţiilor sau de reducerea personalului.

– Există riscul ca aşa-numiţii „intermediari” să apară şi pe lângă noile consulate? Cum conlucraţi cu autorităţile RM pentru eliminarea acestor activităţi ilegale?
– Nu am motive serioase de a mă plânge de colaborarea cu autorităţile RM, de promptitudinea pe care a manifestat-o până în momentul de faţă Ministerul de Externe de la Chişinău sau ansamblul instituţiilor guvernamentale din RM. Sunt în situaţia privilegiată de avea un dialog dinamic, fluent şi concret cu toate autorităţile cu care sunt în contact. În ceea ce priveşte problemele ce ţin de situaţia specifică de la intrarea în Consulatul de la Chişinău, e un proces de colaborare pe care abia l-am demarat. Mă bucură seriozitatea şi promptitudinea autorităţilor RM şi constat primele efecte pozitive. Totuşi, pentru a avea rezultate serioase e nevoie de o acţiune stabilă la faţa locului, adică în spaţiile adiacente ale secţiei consulare. Toate operaţiile legate de procesarea şi eliberarea vizelor sunt gratuite, iar România face eforturi mari pentru a păstra gratuitatea acestor servicii. Este vorba de circa patru milioane de euro anual, fonduri de care România se privează, de aceea, pentru noi ar fi dureros să vedem că cetăţenii RM sunt nevoiţi să plătească pentru servicii, în accepţiunea noastră, ilegale, abuzive, şi care nu oferă niciun fel de garanţii.

– Am auzit că la consulatele de la Cahul şi Bălţi programarea solicitanţilor se va face în baza unui nou sistem de ticketing…
– Accesul la ghişeu la secţia consulară a fost întotdeauna programat. Ceea ce unii încearcă să facă în afara secţiei consulare este să adauge programării din interior propriul sistem, ilegal, de programare cu taxă. În momentul de faţă suntem în proces de fixare, împreună cu autorităţile RM, a unei proceduri de programare, gratuită, şi în afara secţiei consulare a ambasadei şi a consulatelor generale. Fie va fi un sistem unic, fie sisteme distincte pentru cele trei puncte consulare.

– Cum va influenţa asupra procesului de eliberare a vizelor aderarea României la spaţiul Schengen, în martie 2011? Să ne aşteptăm la înăsprirea condiţiilor?
– Aspectul pozitiv este că viza românească va fi valabilă pentru întregul spaţiu Schengen, deci, cetăţenii RM care o vor obţine vor beneficia de libertatea de mişcare în UE. În acelaşi timp, însă, România nu va mai putea face excepţie de la prevederile Codului comunitar de vize în raport cu cetăţenii RM şi, alături de celelalte state Schengen, va introduce taxa de viză. În ceea ce priveşte numărul cetăţenilor din RM care vor solicita şi vor obţine viza românească, estimăm că nu va scădea mult. Azi România aplică în întregime prevederile Codului comunitar de vize, cu excepţia taxei, şi nu vor exista exigenţe suplimentare la acordarea vizei.

– Dar aderarea României la zona Schengen nu va presupune apariţia pe frontiera de la Prut a unui nou gard în locul celui de sârmă ghimpată?
– Fără îndoială, nu. În momentul de faţă România nu ar putea să spere că se va integra în spaţiul Schengen dacă frontiera pe Prut nu ar fi deja securizată. Dar nu e vorba de mijloacele tradiţionale ce se aplicau până acum – sârmă ghimpată, posturi suplimentare de grăniceri. Vorbim de sisteme moderne electronice de securizare a frontierei şi, mai cu seamă, a fluxurilor de persoane şi mărfuri. Nu este în interesul României ca accesul cetăţenilor RM să fie îngreunat după aderarea la Schengen.

– Sunteţi de trei luni la Chişinău. Ce aţi înţeles şi ce nu aţi reuşit încă să înţelegeţi în felul cum funcţionează realitatea de aici?
– Orice ambasador, în primul an de activitate, este victima unor iluzii pozitive. Mi s-a întâmplat şi la Vatican, dar e un fenomen general în lumea diplomatică – acela de a avea impresia, după primele săptămâni sau luni de activitate, că spaţiul în care eşti acreditat nu mai prezintă secrete pentru tine. Experienţa dovedeşte însă că informaţiile încep să se sedimenteze şi să capete un înţeles adecvat în al doilea an şi abia în al treilea an ai cele mai bune rezultate şi performanţe. Am găsit aici o echipă parţial nouă, de diplomaţi angajaţi adânc în cunoaşterea realităţii din RM şi care mi-a fost de mare folos. Dacă există deja anumite rezultate pozitive, le-aş atribui faptului că beneficiez de o echipă consolidată. Altminteri, în plan personal, viaţa în RM e foarte plăcută. Spun asta şi în numele soţiei şi al copiilor mei.

– Copiii vor merge la şcoală în RM?
– Ei şi-au încheiat anul şcolar în Italia, iar din septembrie vor merge la unul dintre liceele prestigioase din Chişinău. Suntem foarte încrezători cu privire la calitatea şcolii din RM şi ne aşteptăm ca rezultatele bune de până acum ale copiilor noştri să se confirme şi aici. Ceea ce ne interesează e ca în urma procesului educativ ei să rămână aceleaşi persoane disciplinate, echilibrate, cu acelaşi apetit pentru studierea limbilor străine, aceleaşi virtuale personalităţi europene pe care ni le dorim.

– În acest context, dar şi pentru că veniţi după un mandat la Vatican, ce părere aveţi despre studierea religiei în şcoală?
– Întrebarea este delicată şi complexă, pentru că se referă la o decizie de politică internă în RM, de aceea, nu aş îndrăzni să mă pronunţ asupra procesului în curs din motive care ţin de cutuma şi rigorile diplomaţiei. Totodată, este o problematică general europeană, care nu se manifestă doar în RM. Dezbaterea e în continuare vie şi în România, şi în Italia, şi în alte state în care există o populaţie cu un ataşament confesional puternic. După părerea mea, cultura de extracţie creştină face parte din elementele fundamentale ale educaţiei fiecărui cetăţean şi pledez, cu titlu personal, nu ca ambasador al României în RM, pentru existenţa unei forme de educaţie religioase la îndemâna părinţilor şi copiilor. Că această educaţie este furnizată de instituţii private, cum este biserica, sau de instituţii publice, cum sunt şcolile de stat, e o chestiune de detaliu, care ţine de politica internă a fiecărui stat.

– Aţi venit la Chişinău după un an în care România nu a avut ambasador aici, precedată de o perioadă de deteriorare gravă a relaţiilor bilaterale. Presupunem că aveţi multe de recuperat, dar şi sfidări noi…
– Schimbarea de putere politică în RM a condus la o creştere enormă a volumului şi diversităţii problematicii bilaterale. A trebuit să facem faţă unui salt calitativ al raporturilor bilaterale, întemeiat pe o deschidere fără precedent a autorităţilor din RM faţă de România. Asta a constituit dificultatea cea mai mare pe care misiunea diplomatică a României la Chişinău a trebuit să o gestioneze. Astăzi, fără nicio îndoială, relaţiile cu RM au o importanţă strategică, nu există raporturi mai dezvoltate, mai dinamice şi mai diversificate pe care România să le întreţină cu alt stat. Iar ambasada se găseşte în miezul acestei realităţi.

– Credeţi că numărul mare de maşini cu numere de România pe străzile noastre este un indiciu că de peste Prut vin tot mai mulţi doritori de a face afaceri aici?
– Din fericire, în ciuda crizei financiare, interesul mediului de afaceri din România pentru RM este în creştere evidentă. Există mulţi oameni de afaceri care solicită sprijinul ambasadei pentru a realiza contacte, parteneriate cu mediul de afaceri din RM. Şi aş spune că interesul este reciproc. Am ocazia foarte des de a mă întâlni cu oameni de afaceri din RM care îşi doresc să investească în România. Aşteptăm, desigur, ameliorarea mediului economic european pentru a creşte până la nivelul ideal raporturile economice dintre cele două state.

– Şi interesul Europei faţă de noi este la fel de mare? Cât de reale sunt, în opinia dvs., perspectivele de aderare a RM la UE?
– Fără îndoială, Chişinăul este o capitală europeană, chiar la coborârea din avion ai acest sentiment şi nu e nevoie să spun mai multe pentru a testa calitatea europeană a RM şi legitimitatea ambiţiilor ei de a deveni stat membru al UE. Limba de stat în RM este o limbă oficială a UE şi, din acest punct de vedere, RM este deja integrată în UE. Iar acest lucru nu are doar o dimensiune simbolică, ci una concretă: întregul pachet de legislaţie europeană poate fi preluat de către RM fără să treacă printr-o traducere, proces ce ia nu doar timp, dar şi resurse. Din acest punct de vedere RM este avantajată în raport cu alte state care îşi doresc să devină membre ale UE. În prezent este prea curând pentru a evalua perspectivele pe drumul european al RM, dar seriozitatea şi dinamismul actualelor autorităţi ale RM sunt incontestabile. Diplomaţia RM a dovedit că gestionează foarte bine dosarul european şi că face progrese importante într-o perioadă dificilă din punct de vedere politic şi economic pentru ţară. Totuşi, actuala guvernare nu a avut suficient timp pentru a face din perspectiva europeană o certitudine. Pentru asta e nevoie de un mandat întreg şi de politici consolidate pe termen mediu şi lung. Sunt, totuşi, extrem de încurajat de ceea ce percep a fi o schimbare de mentalitate în electoratul din RM. E un electorat care prin inteligenţa, exigenţele şi dinamismul lui va împinge întregul spectru politic din RM spre respectarea angajamentului european. Procesul de integrare europeană a RM va deveni ireversibil în momentul în care regimul de circulaţie în UE se va liberaliza complet. Acela va fi cu adevărat punctul de cotitură, inclusiv din punct de vedere psihologic, pentru că cetăţenii RM se vor simţi în mod concret şi definitiv europeni şi vor cere cu încă mai mare forţă guvernanţilor să finalizeze acest proces care, cred, va fi încununat până la urmă cu succes.

– În ce măsură problema transnistreană poate tărăgăna parcursul european al RM?
– Salut implicarea din ce în ce mai solidă a UE în acest dosar, o implicare pe care România a solicitat-o de mulţi ani. UE, dacă ia cu adevărat în serios – şi ia – dialogul pe teme europene cu Moldova, trebuie să includă pe agendă problematica transnistreană. RM nu poate spera să devină cândva membru al UE înainte de a putea produce o soluţie de reintegrare a acestei regiuni secesioniste în teritoriul politic şi administrativ naţional. UE nu va importa o nouă situaţie de secesiune, ca cea din Cipru, astfel încât este în interesul şi al UE, şi al RM să colaboreze în avansarea unor soluţii. Sunt optimist şi cred că aceste dosare – al reglementării conflictului transnistrean, pe de o parte, şi cel al integrării europene a RM, pe de altă parte – vor evolua în paralel în anii care vin şi se vor potenţa în mod reciproc.

– Care va fi în continuare rolul României în acest proces?
– Acelaşi pe care îl joacă de ani de zile – de principal susţinător al integrării europene a RM. Ceea ce s-a schimbat între timp e că, în RM, statele membre ale UE, cu România în frunte, au acum un interlocutor mai activ şi mai profesionist, dinamica procesului european fiind mult mai sporită faţă de anii precedenţi. În plus, acţiunea României nu mai e una izolată. România a reuşit să creeze în rândul statelor-membre o opinie favorabilă în privinţa RM şi a format împreună cu Franţa Grupul Informal de sprijinire a RM, un grup care creşte de la o întâlnire la alta.

– O altă problemă sensibilă sunt dosarele de redobândire a cetăţeniei române. În ce măsură reuşeşte România să gestioneze acest aflux mare de cereri?
– România a depus toate eforturile pentru optimizarea procedurilor, ceea ce ar trebui să conducă, până la sfârşitul acestui an sau prima parte a anului viitor, la recuperarea întârzierilor acumulate în anii precedenţi. Este primul obiectiv pe care ni l-am propus prin deschiderea celor cinci birouri regionale ale Agenţiei Naţionale pentru cetăţenie. Problematica cetăţeniei nu face parte în mod nemijlocit şi direct din sfera de activitate a Ambasadei României în RM. Avem un acord cu Ministerul Justiţiei de la Bucureşti pentru a prelua la faţa locului dosarele şi a le transmite acestei instituţii. Situaţia în ultima vreme s-a schimbat, în sensul că cetăţenii RM preferă să depună dosarele în România, ceea ce majorează numărul solicitărilor de viză, în schimb, îl scade pe cel al dosarelor pentru cetăţenie depuse la secţia consulară de la Chişinău. Statul român va veni şi de acum încolo în întâmpinarea cetăţenilor RM care doresc, în număr mare, să-şi redobândească cetăţenia română.

– În anii trecuţi au existat îngrijorări şi chiar reproşuri la adresa României în legătură cu acordarea cetăţeniei române basarabenilor. Se mai aud astfel de voci?
– România a făcut două lucruri paralel: şi-a ţinut informaţi partenerii din UE şi NATO în legătură cu acest proces – o datorie pe care ne-am asumat-o în mod voluntar, nu fiindcă am fi crezut că este vorba de un proces ce ar putea stârni îngrijorarea cuiva. Decizia cu privire la acordarea sau restituirea cetăţeniei face parte din drepturile suverane ale oricărui stat independent. România nu crede că are de dat explicaţii cuiva referitor la această decizie sau la procedurile de aplicare a ei.

– După deschiderea celor două consulate, ce acţiuni importante urmează?
– Unul dintre proiectele de care se ocupă în momentul de faţă ambasada, împreună cu autorităţile de la Bucureşti, în strânsă colaborare cu cele de la Chişinău, este deschiderea până în această toamnă a Institutului Cultural Român „Eminescu”. E un proiect ce are, înainte de toate, o dimensiune culturală şi e chemat să furnizeze comunităţilor culturale din ambele state mijloacele unei colaborări mai strânse. În acelaşi timp, are şi o dimensiune politică – exprimă calitatea specială, privilegiată a raporturilor politice dintre România şi RM. În rest, din punct de vedere politic, cea mai importantă acţiune în care suntem acum angajaţi este pregătirea viitoarei şedinţe comune a celor două guverne, care va avea loc în luna septembrie.

– Succese şi vă mulţumim pentru interviu.