În satul Popeasca, raionul Ștefan Vodă, mai mulți copii refugiați din Ucraina încearcă să depășească experiențele dificile prin învățarea limbii române. Printre ei este Dumitru, un băiat de 13 ani din Sumî, care își împarte timpul între școala rusă din oraș și gimnaziul din sat, unde descoperă treptat o limbă nouă.
Dumitru, stabilit în Popeasca de trei luni, învață primele cuvinte și îi ajută și pe părinții săi să le rețină.
„Bună ziua, 13 ani, salam, cașcaval, ceai, cafea, biscuiți, sare, zahăr, apă”, spune el cu mândrie.
La lecții vine și Lana, o elevă de 13 ani din Oleksandria, stabilită în Republica Moldova de peste un an. S-a prezentat deja în română și a demonstrat cât de bine numără: „Bună ziua, mă numesc Lana, am 13 ani. Un, două, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece”.
Copiii sunt îndrumați de învățătoarea Maria Caraman, care îi ajută să citească, să rezolve exerciții simple și să fixeze expresiile de zi cu zi. „Copiii sunt diferiți… se implică, care mai mult, care mai puțin, dar oricum se străduiesc să vină regulat”, spune profesoara.
Lecțiile încep cu alfabetul, continuă cu citire, matematică și activități practice. „Pentru că au vârste diferite, puțin complicat… dar știm abecedarul, facem puțină matematică… învățăm cuvinte noi”, explică ea.
Cursurile sunt organizate datorită parteneriatului dintre gimnaziul din Popeasca și Uniunea Tinerilor Romi, cu sprijinul UNHCR.
Directoarea școlii, Diana Zmeu, spune că instituția a amenajat o sală pentru aceste activități: „Numărul copiilor este diferit… de obicei, sunt 8 – 10 și lecțiile se desfășoară deja de un an și jumătate… Le este greu copiilor să învețe limba română, dar, încet – încet, fac progrese”.
În localitate funcționează și un centru de plasament pentru refugiați.
De la începutul războiului, circa 1.9 milioane de ucraineni au trecut prin Republica Moldova, iar peste 130.000 au rămas aici, dintre care mai bine de 20.000 sunt copii.
