Apoi mergi acasă, arunci peste cap un pahar de vin, îți verși oboseala și frustrările pe soți, copii, vecini, subalterni.
Mergi la biserică să te cureți de păcatele de mai sus. Pupi mâna părintelui, îi povestești cât e de greu să câștigi un ban, cât de răi sunt toți, de nenorocul de a avea o familie de leneși și nesimțiți etc. Acesta îți amintește că așa a fost voia Lui și că poate ar fi bine să-ți sfințești casa, să alungi spiritele rele.
Dacă „te-a împins păcatul” să nu fii cununat, trebuie s-o faci și pe asta, altfel nu ți se sfințește casa și spiritele rele rămân. Dar să nu uităm că serviciile Lui sunt contracost și dacă nu ai bani suficienți să „mulțumești” trimisului Lui, rămâi păcătos și nu contează câtă dragoste și credință duci în suflet.
Ei, da’ scârba trece-n bucurie c-un păhărel-garafă de tulburel. E sărbătoarea vreunui sfânt, Paște, Paștele Blajinilor, Crăciunul, pe vechi, pe nou? Nu contează, e doar un alt motiv de „cinstit” după slujba bisericească. Iar cum nu e frumos să lași invitații flămânzi, le propui și o gustărică. Aceasta, preferabil, trebuie să umple toată masa, c-apoi ce-o să creadă lumea? Acolo, o să discutați despre ceilalți vecini, rude care „vai, ce rău sau bine o duc!” și „de ce” – așa, creștinește.
Tot creștinește o să judeci tot trecătorul, n-o să ajuți bătrânica care-și duce pungile grele, iar ea, la rândul ei, te va blestema pe la spate, vei striga la copilul tău, fiindcă (nu înțelegi de ce) nu te ascultă și te vei culca cu gândul că El îi va pedepsi pe cei păcătoși și-ți va face ziua de mâine mai luminoasă, mai ales că i-ai „mituit” ucenicul din biserică ce ți-a sfințit casa și masa.
Așa, călcând în picioare, ignorând tot ce e bun în Biblie și aplicând doar cele necorespunzătoare zilelor contemporane, calci sigur și creștinește.
