Premiera episodului 0 al filmului „La Hanul Morţii”, realizat de un grup de jurnalişti de la mai multe mass-media din R. Moldova, România şi Ucraina, va fi prezentată săptămâna viitoare la Chişinău, în cadrul Festivalului Internaţional de Film Documentar „Cronograf”. Amintim că filmul descrie drama actriţei de teatru şi film Marica Balan, care şi-a trăit ultimii 13 ani din viaţă la azilurile de bătrâni, unde a fost internată ilegal, după ce a fost deposedată de apartament.
***Premiera filmului LA HANUL MORŢII va avea loc în cadrul Festivalului Internaţional de Film Documentar CRONOGRAF XII, miercuri, 13 mai 2015, la ora 12.50, la cinematograful „Odeon” din Chişinău. Festivalul se va desfășura în perioada 12-18 mai 2015 în R. Moldova.***
Episodul 0 al filmului „La Hanul Morţii” a apărut la începutul lui 2014 şi reprezintă prima parte a unui serial despre escrocheriile imobiliare din Chişinău. În el, actriţa Marica Balan povesteşte în premieră despre cum a venit de la Moscova în anii ’80 şi şi-a cumpărat un apartament în Chişinău, de care ulterior ar fi fost deposedată prin înşelăciune. Potrivit artistei, persoana care a lăsat-o pe drumuri a internat-o apoi la Spitalul Clinic de Psihiatrie din capitală, de unde a fost externată după ce medicii s-au convins că „pacienta” este sănătoasă. Ulterior, a fost dusă într-un sat, unde a locuit într-o casă fără încălzire şi unde concubinul ei – artist şi el -, ar fi murit de frig. Iar în 2001 a fost internată într-un azil de bătrâni, unde a trăit mai mult de un deceniu, uitată de toată lumea. În 2011, jurnalistul Mircea Surdu a realizat filmul documentar „Marica” despre viaţa şi activitatea ei. În acea peliculă, însă, nu se vorbeşte nimic despre motivele din care actriţa a ajuns la azilul de bătrâni. Fiind întrebată despre aceasta, ea întotdeauna dădea acelaşi răspuns: „M-a dus acolo o nepoată”…
Şi doar în 2013, după multe discuţii interminabile cu Marica Balan, autorii filmului „La Hanul Morţii” au reuşit să o convingă să-şi divulge taina pe care a ascuns-o ani buni doar din frică. Artista a recunoscut că i-a fost teamă să deschidă gura, după ce actuala proprietară a apartamentului său ar fi ameninţat-o cu moartea. Filmul demonstrează cu lux de amănunte că artista a fost internată la azil în mod ilegal şi că unii funcţionari care au contribuit la această nelegiuire activează şi astăzi în serviciul public, iar alţii candidează pe listele unor importante partide la alegerile locale din iunie 2015. Nepoata Maricăi Balan, despre care actriţa vorbea întotdeauna, este judecătoarea Lilia Vasilevici care, deşi a ocupat funcţii foarte importante în justiţie, nu a intervenit deloc în sprijinul mătuşii sale..
.
Marica Balan a murit pe 21 februarie 2014. După apariţia episodului 0 al filmului „La Hanul Morţii”, reprezentanţi ai mai multor instituţii de drept din RM ne-au spus că nu se pot autosesiza în privinţa fărădelegilor la care a fost supusă artista, din simplul motiv că termenul de prescripţie pentru intentarea unui dosar penal în acest caz a expirat. Astfel, conform Codului Penal vechi, care a fost valabil până pe 12 iunie 2003 şi era în vigoare la momentul săvârşirii infracţiunii respective, termenul de prescripţie, inclusiv pentru omor, era de 15 ani. De aceea, toţi cei care ne-au sărăcit cultura de un talent veritabil şi au distrus viaţa unei femei de excepţie, pot răsufla uşuraţi. În prezent, Legea îi apără pe ei.
„Nu se mai poate face nimic”
Avocaţi şi procurori cu funcţii de înaltă răspundere din cadrul Procuraturii Generale se arată interesaţi de filmul „La Hanul Morţii (episodul 0)”, deşi confirmă că cei care şi-au bătut joc de celebra artistă nu mai pot fi traşi la răspundere.
Mircea Roșioru, preşedintele Consiliului Superior al Procurorilor: „Cazul Maricăi Balan pare a fi foarte interesant, însă teoretic nu se prea poate de făcut nimic. Conform legii, urmărirea penală nu mai poate fi începută, deoarece a expirat termenul de prescripţie. E adevărat că, pe de o parte, dacă făptuitorul a săvârşit ulterior alte infracţiuni, intervine întreruperea termenului de prescripție. Dar pe de altă parte, fapta cade sub incidenţa Codului Penal vechi, care prevede termenul de prescripţie de 15 ani în orice situaţie”.
Gheorghe Amihalachioaie, preşedintele Uniunii Avocaţilor din Moldova: „Dacă până acum ar fi fost pornit vreun dosar penal pe acest fapt, ar fi posibilă revizuirea în baza unor probe noi. În caz contrar, a expirat termenul de prescripție şi nu se mai poate face nimic. Aşa stipulează legislația în toată lumea, nu doar în RM, şi ea nu prevede excepţii în acest sens”.
Corneliu Bratunov, şeful Secţiei exercitare a urmăririi penale pe cauze excepţionale a Procuraturii Generale: „Termenul de prescripție se calculează din momentul comiterii infracțiunii, ci nu din momentul în care victima face declaraţii despre aceasta. Deşi, în cazul acesta, termenul a expirat, dacă de atunci până în prezent persoanele implicate au comis şi alte infracțiuni, acesta se întrerupe. Cât ţine de funcţionarii care au permis internarea doamnei la azil, aceştia pot fi pedepsiţi doar disciplinar. Dacă admitem că unii dintre aceştia vor fi demişi de la serviciu, de exemplu, ei vor face trimitere tot la expirarea termenelor de prescripţie și orice judecată îi va restabili în funcții. Părerea mea este că termenele de prescripţie sunt prea mici, însă aceeaşi practică este şi în Europa, și în SUA”.
Anatolie Munteanu, directorul Centrului pentru Drepturile Omului: „Cred că organele de urmărire penală ar trebui să se autosesizeze în acest caz. Pentru că refuzul în pornirea procesului penal în legătură cu expirarea termenului de prescripţie nu este un temei de reabilitare a victimei. Cel puţin, procuratura ar putea deschide un proces, pentru a constata că infracţiunea într-adevăr a fost săvârşită, după care să refuze pornirea urmăririi penale pe motivul expirării termenului de prescripţie. Atunci şi angajatorii persoanelor implicate, care în prezent activează în serviciul public, ar putea lua măsuri în privinţa acestora”.
Vitalie Nagacevschi, avocat: „Cred că ar trebui să punem accentele mai întâi pe faptul deposedării de apartament a dnei Balan. Din punct de vedere teoretic, dacă s-ar constata că a fost vorba de o escrocherie, nu cred că a expirat termenul de prescripție. Dar din punct de vedere practic, este foarte dificil, dacă nu chiar imposibil, de a aduna probe ce ar demonstra infracţiunea, pentru că s-a scurs timp și a murit partea vătămată. Cât priveşte internarea doamnei Balan la azil, eu admit că aceasta putea fi o soluţie, în cazul în care ea a rămas fără surse de existență și fără acoperire”.
***
Marica Balan s-a născut pe data de 1 aprilie 1936, în comuna Dimitreşti, judeţul Ismail. În anii 1955-1960 a studiat la şcoala teatrală „Boris Şciukin” din Moscova. A jucat timp de 35 de ani pe scenele din Rusia, inclusiv în teatrele „Romen” şi „Sovremennik”. La începutul anilor ’80, a divorţat de soţul său – renumitul scriitor şi disident rus Friedrich Gorenștein, şi s-a întors în Moldova. Aici a lucrat la Teatrul „Luceafărul”, iar în anul 1990 a fondat primul teatru al unui singur actor din ţara noastră, „Mono”. În cinematografie, a debutat în 1996 cu rolul Vasiluței în filmul „Gustul pâinii”. A mai jucat în filmele: „Nunta la palat”, „Ultimul haiduc”, „Bărbații încărunțesc de tineri”, „Durata zilei”, „Care pe care”, „Agentul serviciului secret”, „Aveți o telegramă”, „Bucurii pământene” ş.a. În 1999 şi-a pierdut apartamentul, după care a fost internată la Costiujeni, iar apoi la azilul de bătrâni, unde a trăit până la moarte.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
