Criză peste Nistru: Tiraspolul taie din energia publică – străzile și curțile rămân în beznă
Autoritățile din regiunea transnistreană au instituit un regim de austeritate energetică drastică care afectează iluminatul public și utilitățile de bază, lăsând cartiere întregi fără lumină. Regimul separatist aduce în discuție mereu aceleași vinovate: lipsa fondurilor din cauza întreruperii livrărilor de gaz de la Moscova. Decizia are consecințe directe asupra vieții de zi cu zi a locuitorilor – nimeni nu știe dacă vor vedea strada pe care merg sau vor rămâne în întuneric până când „economiile” se vor stabiliza.
Criza energetică, declarată stare de urgență în ianuarie 2025 și prelungită de mai multe ori de administrația de la Tiraspol, continuă să lovească locuitorii din stânga Nistrului. Fără gaz, centralele locale nu mai pot produce energia necesară pentru locuințe, industrie și infrastructură, ceea ce a dus la întreruperi masive: captarea la gaz a fost oprită, apa caldă și încălzirea centralizată nu mai sunt garantate, iar electricitatea este raționalizată.
„Economisirea drastică” impusă de administrație presupune, în primul rând, reducerea iluminatului public – străzile, curțile, parcurile, zonele de trecere rămân în întuneric după apus. În plus, alimentarea cu energie electrică devine instabilă, iar comunitățile se confruntă cu facturi mult mai mari. Locuitorii reclamă că la câteva ore după lăsarea nopții, totul devine gri sau negru, inclusiv scările de bloc, curțile, drumurile dintre sate și intrările în case.
Impactul social devine din ce în ce mai grav. Orarul de lucru pentru întreprinderile industriale și comerciale este redus, fabricile stau, serviciile publice sunt restricționate sau suspendate, iar munca devine tot mai dificilă. În sate, oamenii au rămas fără apă caldă, fără încălzire și fără certitudinea că vor putea găti sau folosi utilități de bază. Pentru mulți, realitatea de iarnă a devenit un coșmar: frig, întuneric și incertitudine.
Criza din stânga Nistrului relevă fragilitatea sistemelor energetice care depind aproape integral de resurse externe – în acest caz de gazele rusești. De-a lungul deceniilor, Tiraspolul s-a bazat pe livrările gratuite de la Moscova ca instrument de control și stabilitate; odată ce sursa a fost întreruptă, vulnerabilitățile regiunii s-au văzut imediat. În condițiile unei economii izolată, cu industrie slăbită și resurse fiscale limitate, populația plătește prețul austerității decise de autorități.
