În timp ce ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Andrei Galbur, efectua o vizită de lucru la Moscova, invitat de omologul său rus Serghei Lavrov, pentru a discuta, printre altele, şi de reluarea negocierilor pe problema transnistreană, la Tiraspol, a prins contur o nouă criză, cea valutară.

Sistemul bancar din regiunea transnistreană are nevoie de peste 10,5 milioane de dolari pentru a satisface necesitățile cetățenilor și agenților economici în valută. Asta a fost suma solicitată de băncile locale la licitația valutară organizată de banca republicană din Transnistria, pe 4 aprilie. Cererea însă nu a fost satisfăcută. Vicepreședintele băncii centrale, Vadim Stepanov, a declarat pentru televiziunea locală că problemele cu vânzarea valutei au început la sfârșitul lui februarie. „În ultimele luni, noi am pierdut o bună parte din rezervele valutare pentru a satisface solicitările băncilor comerciale. Începând cu luna martie, am început să simțim un dezechilibru dintre cerere și ofertă”, a declarat Stepanov pentru televiziunea de la Tiraspol. Din acest motiv, banca republicană din Transnistria a propus să devalorizeze rubla transnistreană față de dolar. „Astăzi s-a creat o situație când, de fapt, există mai multe cursuri valutare, în afară de cel oficial, care și-a atins limita de 11,3 ruble transnistrene pentru un dolar. Pe piața neagră, dolarul costă mai mult. Noi considerăm că devalorizarea ar duce la un echilibru al cursului valutar, care ar fi mai mare decât cel oficial și mai mic decât pe piața neagră. Astfel, s-ar stabili un curs echilibrat, pentru că astăzi nimeni nu vrea să vândă dolari la prețul de 11,30”, a remarcat vicepreședintele băncii republicane din regiune. El a precizat că au fost luate unele măsuri pentru a schimba parametrii fluctuației valutare. De asemenea urmează ca întreprinderile exportatoare să fie obligate să-și vândă 7% din venitul obținut în valută.

În același timp, așa-numitul ministru al dezvoltării economice, Dmitrii Boltrușco, a declarat că în Transnistria s-au micşorat transferurile de valută din partea principalilor exportatori. Scăderea s-ar explica prin faptul că, în 2015, exporturile din regiunea transnistreană s-au redus cu 14,6%, de la 716 la 611 milioane de dolari, dintre care 227 de milioane provin din exportul energiei electrice, ceea ce constituie 37% din volumul total din transferuri valutare. Potrivit datelor așa-zisului minister al dezvoltării economice din Tiraspol, cel mai mare exportator de energie electrică din regiune este compania Energokapital. Recent, aceasta a încheiat un contract de livrare a energiei electrice în Republica Moldova la un preț mai mic. „Vom primi cu 65-70 milioane de dolari mai puțin, în condițiile în care volumul energiei electrice exportate în R. Moldova va rămâne constant. Suntem nevoiți să aplicăm un mecanism nou de vânzare a valutei, dar deocamdată nu putem să satisfacem cererea de pe piață”, a spus funcționarul de la Tiraspol. El a adăugat că în timpul apropiat sovietul suprem și guvernul republicii separatiste vor examina schimbarea politicii de creditare a băncii centrale.

De unde s-a luat Energokapital?

„Astăzi, doar două persoane decid câtă valută va rămâne în republică. Nu, nu e vorba de directorul băncii centrale, ci de administratorul și contabilul companiei Energokapital, singurii angajați ai firmei intermediare care vinde energia electrică Republicii Moldova. Energia electrică este practic singura sursă de valută pentru bugetul Transnistriei”, astfel începe un reportaj difuzat de postul de televiziune TSV, finanțat de Sheriff, o companie aflată în opoziţie faţă de Evgheni Şevciuk. De fapt, liderul de la Tiraspol însuşi invocă acelaşi motiv, că, de la 1 aprilie, regiunea transnistreană vinde Republicii Moldova energie electrică la un preţ mai mic.

Prin urmare, atât oficialii, cât și opoziția politică de la Tiraspol arată cu degetul la firma Energokapital, care ar fi provocat criza valutară din Transnistria. Apariţia acesteia s-a produs în condiţiile prielnice ale apelor tulburi de la sfârşitul lui 2014.

Până în 2014, Republica Moldova importa energie electrică din Ucraina și din regiunea transnistreană (Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan a concernului rus RAO EĂS). Din cauza războiului din Donbas, Ucraina a stopat exportul de energie în Moldova şi, din acest motiv, Centrala de la Cuciurgan a rămas singura sursă de energie.

În aceste condiții, apare compania Energokapital, care, din decembrie 2014, a început să primească gaze de la compania transnistreană TiraspolTransgaz la un preţ simbolic și să plătească pentru procesarea acestora în energie electrică. Centrala de la Cuciurgan percepe pentru un Kilowatt 1,8 cenţi, iar prețul cu care Energokapital a vândut energie electrică companiei moldoveneşti Energocom, până în martie 2016, a fost de 6,775 cenţi pentru 1 kWh. Potrivit economistului Sergiu Tofilat, în 2014, Moldova a importat 3,2 miliarde de kWh din Transnistria, ceea ce înseamnă că Energokapital a avut un profit de 150 milioane de dolari.

Unde au ajuns aceşti bani nu este clar. Se presupune că banii aceștia ar fi ajuns pe conturile companiilor offshore. O altă versiune este că Energokapital cumpără gaz de la Tiraspol Transgaz la un preț simbolic și o parte din bani sunt transferați în bugetul transnistrean, iar o altă parte este transferată pe conturi offshore. A treia versiune este că întreaga sumă merge pe contul TiraspolTransgaz și este folosită de autoritățile separatiste pentru a acoperi deficitul bugetar.

Centrala Termoelectrică de la Cucirurgan

În martie 2016, autorităţile R. Moldova au prelungit acordul cu compania transnistreană. Energokapital a câștigat din nou contractul pentru a livra ca intermediar energia electrică de la Cuciurgan către Energocom. Însă prețul de vânzare a energiei electrice a scăzut de la 6,795 cenți per kWh la 4,8995 cenți per kWh, o scădere de 27 de procente. Unul din motivele scăderii atât de mari a prețului la gaz a fost intrarea în competiție a două companii ucrainene, care ameninţau Energokapital să piardă contractul. Totuşi, reducerea atât de mare a prețului alimentează presupunerea că Energokapital nu plătește pentru gazele ruseşti. Autorităţile de la Chişinău, în schimb, au găsit prilej să mai bifeze un „succes”, mai ales că anul trecut au avut loc proteste împotriva tarifelor mari la energia electrică.

O investigație efectuată de jurnaliștii platformei TheBlackSea.eu scoate la iveală că principalul exportator transnistrean de energie electrică are drept proprietari niște offshoruri. Printre aceştia figurează firma Ornamental Art Limited din Hong Kong, care, la rândul ei, este deţinută de compania Energy Assets Development LP cu adresa în Edinburgh, Marea Britanie. Consultantul de afaceri al celor două firme era cipriotul Marios Papantoniu, care, potrivit raportului Kroll, a fost directorul unei firme ce a deținut acțiuni la Unibank, una din băncile implicate în furtul miliardului.

Alţi acţionari ai Energokapital sunt Intercom Management, o firmă înregistrată în Belize şi Bas Market, o companie înregistrată la Tiraspol. Potrivit site-ului openpmr.info din Transnistria, Bas Market ar aparține lui Iurie Dzetsul, un prieten apropiat lui Evgheni Șevciuk. Unii deputaţi din Sovietul Suprem de la Tiraspol au intrat în bănuieli. „E vorba de o schemă netransparentă. Dacă de vânzarea energiei s-ar ocupa Centrala Termoelectrică din Cuciurgan, toți banii ar fi ajuns în fondul de rezervă al statului”, spune membrul comisiei pentru politică economică a Sovietului Suprem, Porfirii Şkilniuk.

„În bănci bate vântul”

Totuşi, a da vina pe o singură companie pentru izbucnirea crizei valutare din Transnistria este prea simplist, consideră expertul economic Tatiana Lariuşin. Cauzele se ascund şi în specificul sistemului bancar din regiune. Economia transnistreană se menţine prin subvenţiile din Federaţia Rusă care se împart în trei categorii: facilităţi energetice, care fac businessul local cât de cât competitiv; asistenţa tehnică din Fondul de Susţinere a Conaţionalilor pentru construcţia drumurilor, spitalelor etc., şi a treia categorie constituie ceea ce în popor se numesc „putinki”, adică adaosuri de 10 dolari la pensie. „Ultimii ani, Federaţia Rusă economiseşte peste tot, pentru a micşora costurile acestui proiect geopolitic. Acest lucru trebuie să-l ţinem minte pentru a înţelege mai bine ce se întâmplă în economia reală din Transnistria. Cât priveşte cursul valutar, acesta este unul fixat la circa 11,3 de ruble pentru un dolar. E o politică folosită şi de alte state, dar ea costă. Din punctul meu de vedere, acest curs fix a fost ales pentru raportări clare şi o oarecare transparenţă cu principalul donator, Federaţia Rusă”, atrage atenţia expertul.

Sistemul bancar transnistrean se confruntă cu probleme şi din cauza faptului că nu este recunoscut şi toate tranzacţiile exportatorilor și importatorilor trec prin offshoruri, prin băncile ruseşti sau prin băncile moldoveneşti, dacă întreprinderile sunt înregistrate la Chişinău. „Nici populația, nici agenţii economici nu sunt interesanți de a folosi sectorul bancar, din cauza riscurilor și incomodităților ce s-au creat la ei și au trecut la alte operaţiuni bancare modalități de finanțare a tranzacțiilor ori în numerar care ocolesc relațiile directe și nu pot să fie reflectate într-o politica monetară coerentă. În băncile transnistrene bate vântul, ele singure recunosc asta”, explică Tatiana Lariuşin.

Businessul bate alarma

În condițiile lipsei de bani în bănci, înflorește specula cu valută. Chiar dacă comitetul de securitate transnistrean anunță că luptă împotriva speculanților, pe piața neagră prețul dolarului a crescut la 18 ruble transnistrene. Printre cei mai afectați sunt micii comercianți care, după epuizarea stocurilor, nu vor putea să meargă în Ucraina sau pe malul drept al Nistrului ca să-și cumpere marfă. „Am văzut cum s-au bătut doi oameni pentru 20 de dolari la schimbul valutar, pentru că unul spunea că trebuie să meargă la Chișinău la spital”, menționa o vânzătoare de la piață pentru televiziunea locală.

Criza valutară lovește și în producătorii agricoli. Directorul fabricii de păsări din Dubăsari Valerii Țîbîrna a declarat că întreprinderea riscă să se închidă dacă nu va fi rezolvată criza valutară în regiune, deoarece nu va avea bani să plătească furnizorii. „Acum, fabrica are nevoie de 50 mii de lei moldovenești pentru cumpărarea nutrețurilor și 12 mii de euro pentru a plăti furnizorii de pui pe care îi cumpărăm din România. Dacă nu vom primi pui, nu putem să facem nimic”, spune acesta.

Recent, banca deținută de compania Sheriff, Agroprombank, a anunțat că ar putea oferi băncii republicane din Transnistria un credit fără dobândă în valoare de 10 milioane de dolari, dar cu condiția ca statul să reducă taxele vamale pentru unele produse alimentare.

Serghei Ilicenko, jurnalist

„Transnistria există datorită gazelor naturale pe care le vinde fără să plătească pentru ele. E tot ce are. E o formă de dotare a Rusiei. Gazele nu pot fi vândute direct din motive tehnice. Transnistria trebuie să folosească gazele rusești în producție industrială. De exemplu, la combinatul metalurgic din Râbnița sau Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan. Dar nici primul, nici a doua nu sunt întreprinderi de stat, de aceea e mai greu să faci delapidări de fonduri. Iar în al doilea rând, și ele au probleme. De fapt, economia Transnistriei este susținută de Moldova care cumpără de acolo energie electrică. E o situație paradoxală: îi susținem pe separatiști. Cu toate acestea, comerțul sectorului industrial care funcționează datorită gazului gratuit cunoaște o scădere. De aici rezultă și căderea.

Care vor fi efectele politice în regiune? Instabilitate. Va fi căutat un vinovat. Pe Șevciuk îl vor declara trădător și vor pune pe altcineva în loc. De fapt, Moldova ar putea să închidă proiectul RMN. Dar la Chișinău lucrul acesta nu se dorește. Din mai multe motive. În primul rând, autoritățile nu știu ce vor face cu vata locală (n. red.: idioți utili, fără simțul critic, patrioți orbi). În al doilea rând, Moldova se află demult sub controlul Rusiei prin diferite mecanisme de corupție. În al treilea rând, RMN funcționează ca un offshore domestic, unde sunt ascunse multe pârghii ale unor scheme ilegale. Businessul moldovenesc e adânc înrădăcinat în Transnistria.

Vreau să mai subliniez, Transnistria există datorită gazului ieftin. Nu-s vânzări – nu-i buget. Iar vânzările au căzut. Alți factori, cum ar fi corupția și furturile la scară largă numai agravează situația”.