Film

CRONOGRAF – „De teamă să nu moară, un om și-a construit un cimitir”

Părintele Sergiu Curnic, documentarul „Reziliența”it în acest an peste 700 de filme din 82 de țări ale lumii. Cele alese pentru competiție au fost prezentate în cadrul Secțiunii Principale, Secțiunii cadRO, Secțiunii Producții Locale și Un LIKE pentru Documentar.

Leontina Vatamanu, directorul artistic al festivalului a declarat că anul acesta, „Cronograful” a făcut un salt calitativ. „Mă refer la filmele care se înscriu la acest festival și filmele pe care publicul le-a văzut. Sunt filme care vorbesc de noile tendințe în domeniul filmului documentar care circulă pe la festivalurile de clasa A, filme care reconstituie ca într-un puzzle tabloul lumii în care trăim, care vin cu lecții de viață”.

Viceministrul Culturii, Igor Șarov, a menționat importanța Festivalului „Cronograf” pentru Republica Moldova. „El a depășit limitele naționale la capitolul film documentar, fiind unul dintre evenimentele importante, centrale în sud-estul Europei și în special în spațiul românesc. Ministerul Culturii a sprijinit constant acest eveniment și sunt sigur că odată cu crearea Centrului Național de Cinematografie acest sprijin financiar va trebui să crească”, a menționat funcționarul.

Documentar despre teatru și pușcărie

„Teatrul și pușcăria” este un scurtmetraj regizat de Victor Galușca, jurnalist din Republica Moldova. Acesta a fost în perioada mai-septembrie 2016, în Penitenciarul nr. 17 din Rezina, închisoarea cu cel mai strict regim de detenție și a filmat cum s-a montat un spectacol. 11 deținuți au jucat în piesa „Hamlet” de Shakespeare și au fost ajutați de regizorii de teatru Luminița Țâcu și Mihai Fusu.

După ce s-a rulat filmul, în fața oamenilor au apărut regizorii și actorii care au jucat și ajutat deținuții la piesă. Mihai Fusu spune că astfel de proiecte sunt benefice, datorită terapiei prin teatru, artă. „Sunt binevenite pentru că sparg subcultura din închisoare. Deținuții trebuie să înțeleagă că ei nu trebuie să se izoleze de lume, ci să meargă în întâmpinarea lumii. Noi când ne-am dus, le-am propus tuturor, dar au venit 11 din 118 deținuți pe viață, doar bărbați. I-am rugat pe fiecare din ei să scrie distribuția. Au fost foarte deschiși, sinceri, chiar pe alocuri cu mici certuri. Toți au jucat foarte bine. Am avut noroc că oamenii au fost foarte talentați și personajele principale au fost jucate foarte bine. La sfârșit am constatat că distribuția pe care au făcut-o ei, a coincis aproape cu cea făcută de Luminița Țâcu”, a afirmat actorul.


O scenă din spectacolul „Hamlet” de Shakespeare jucat de 11 deținuți din Penitenciarul din Rezina
Autor: Ramin Mazur

Reziliența credinței pe parcursul istoriei

În premieră a fost și filmul de scurtmetraj „Reziliența” (Republica Moldova) făcut de Mihai Țărnă, regizor, profesor de teatru și cinema în Franța. Este o reflecție despre poporul nostru ce scoate în evidență întrebările principale despre cine suntem și de unde venim. Filmul descrie masacrul împotriva religiei ortodoxe în spațiul ex-sovietic, în special crimele împotriva persoanelor religioase. Aduce în lumină o reflecție despre anii de prigoană prin care a trecut Biserica Ortodoxă, despre pătimirea și triumful, continuitatea credinței ortodoxe. Ideea filmului aparține Părintelui Sergiu Curnic care slujește la Biserica veche de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Capitală.

Nicu Țărnă, directorul executiv al proiectului spune că filmul reflectă istoria poporului nostru prin prisma bisericii. „Este istoria despre noi atunci când au năpădit tătarii, au venit sovieticii. Biserica a rezistat pe parcursul timpului, căci, dacă există credință și se vrea să se facă ceva frumos, forța umană reușește. Prin urmare, simbolul credinței în film este Biserica veche din lemn care a fost adusă din Călărași pe dealul Botanicii. S-au păstrat și astăzi bucăți de lemn din secolul XVII, de atunci de când a fost construită”, a povestit directorul executiv.


Părintele Sergiu Curnic, documentarul „Reziliența”

Un film mai puțin vesel, mai mult trist, poetic și sfătos

Un lungmetraj care a impresionat publicul este „Un film mai puțin vesel, mai trist, poetic și sfătos” de jurnalistul din România, Cornel Mihalache. „De teamă să nu moară, un om și-a construit un cimitir” – este descrierea făcută de regizor.

Protagonistul documentarului este moș Pătru Godja Pupăză, un bătrân din satul Valea Stejarului, comuna Vadu Izei din Maramureș, România. Moș Pătru este sculptor în lemn, făcător de porți maramureșene. Și-a cumpărat un loc mai jos de biserică, a meșterit o poartă măreață din lemn și așa a făcut cimitirul pe care l-a numit „Cimitirul lui Moș Pupăză, mai puțin vesel, mai mult trist, poetic și sfătos”.

Pe parcursul filmului, moș Pătru explică ce înseamnă dragostea, moartea, viața așa cum le gândește și simte el. Vorbele simple, dar înțelepte sunt completate de scene cu tradițiile din satul maramureșean.


Moș Pătru și soția lui Ioana, protagoniștii filmului „Un film mai puțin vesel, mai trist, poetic și sfătos”. Sursa pozei: aarc.ro

Regizorul spune că a filmat documentarul 16 ani, până a murit moș Pătru. „Când s-a terminat povestea pe 3 ianuarie 2016, m-au sunat de trei ori. Mi-au spus că a murit moșul. Era duminică și am făcut rost de o mașină cu doi operatori și seara eram în satul lor. Credeam că acolo e ca la noi, că e cu priveghi, că stă lumea lângă el. Nici vorbă. L-au lăsat în camera în care a murit și l-au dus la cimitir în aceeași zi. Nu am filmat după o anumită structură. Am filmat o nuntă, un botez, o înmormântare la care moșul a fost prezent și vorbele lui simple, pe parcurs”, a menționat Cornel Mihalache.

Festivalul „Cronograf”, cel mai mare eveniment cinematografic din ţară şi unul de reper în circuitul festivalurilor din Europa de Est, este organizat din 2001 de către OWH Studio. În ediţia din 2016, festivalul a atras mai mult de patru mii de cinefili din Moldova şi mai mult de 30 de invitaţi din străinătate.

Marele Premiu şi Trofeul Festivalului, în valoare de 2500 de euro i-a revenit filmului „O istorie conjugală”, Cehia, regizoarea Helena Trestikova.

Documentarul „Un Bastard” (Suedia/Norvegia), regia lui Knutte Westera, a luat Premiul pentru Regie în valoare de 1000 de euro.
Premiul Special al Juriului în valoare de 1000 de euro a revenit filmului „Oamenii satului (Bulgaria), regia semnată de Tzvetan Dragnev.
Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj i-a revenit filmului „Profesorul de sport, aurul și râul” (Kârgâzstan), regia și imaginea lui Amanbek Azhymat.

Premiul Simpatia Publicului la Secţiunea Principală, a fost câștigat de producția austriacă în regia lui Pavel Cuzuioc, „SECONDO ME”.
Trofeul cadRO și premiul I în valoare de 3000 de RON l-a câștigat filmul „În căutarea tatălui pierdut” (România), regia și imaginea lui Ionuț Teianu.

Premiul I şi Trofeul Secţiunii Producţii Locale, în sumă de 7000 de lei i-a revenit documentarului „Cine iubește și lasă”, regia Victor Galușca.
Secțiunea destinată publicului adolescent, Un LIKE pentru DOCUMENTAR a acordat premiul și 10 mii de lei scurtmetrajului „Vezi?” (Spania), regie Patty Bonet.

Trofeele FIFD CRONOGRAF sunt realizate de sculptorul Valentin Vârtosu, începând cu prima ediție a Festivalului.

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *