Eveniment

CSJ: Presupușii ucigași ai bodyguardului lui Voronin au fost torturați pentru a-și recunoaște vina

Curtea Supremă de Justiție (CSJ) pune la îndoială corectitudinea deciziilor instanțelor ierarhic inferioare în dosarul privind asasinarea lui Ghenadie Scripcaru, fostul bodyguard al lui Oleg Voronin, dar și în dosarul despre preluarea prin falsificare de acte a firmei „Biotex-com”, condusă de Scripcaru și dirijată de familia Voronin. 

Cele două dosare, unul din care a fost pornit în urma unei investigații a TIMPULUI, au fost întoarse recent la Curtea de Apel, pentru a fi reexaminate în alte complete de judecători. 
 
Amintim că la 31 martie 2008, Ghenadie Scripcaru se afla la Ceadâr-Lunga împreună cu doi bărbați, care la miez de noapte au intrat în barul „Flamur” ca să bea o cafea. Nu se știe de ce şi dacă a fost chiar aşa, dar procurorii ne spun că Ghenadie, care se afla la volan, nu a mers cu ei, ci a rămas singur în mașină. În acest timp, el ar fi adormit, iar doi tineri, Dmitrii Axentii și Roman Ivanov, l-au ucis cu scopul de a-i fura automobilul. Învinuiţii au fost condamnaţi la câte 22 ani de închisoare.

În toți acești ani, presa a abordat cu maximă atenție cazul respectiv, fiindcă părea incredibil ca un munte de bărbat înarmat cu pistol, cu o pregătire fizică excepțională, plutonier adjunct în Brigada de poliție cu destinație specială „Fulger”, să fie asasinat de doi băieţi înarmați cu două cuțite. Decizia CSJ din 19 martie 2013, prin care dosarul a fost reîntors spre reexaminare la Curtea de Apel, confirmă în parte presupunerile jurnaliştilor, aducând lumină asupra unor detalii extrem de importante legate de această crimă.

Au fost bătuți imediat după reţinere, li s-a interzis dreptul la apărare

Potrivit procurorilor, cei doi au săvârşit crima, profitând de „starea de neputinţă” a lui Scripcaru, care dormea. De unde rezultă că între ei şi victimă nu a avut loc nicio confruntare. Iar la 1 aprilie, când au fost reţinuţi, Ivanov şi Axentii n-au opus rezistenţă. Cu toate acestea, peste trei zile, expertul medico-legist a depistat pe corpurile lor multiple leziuni cauzate în timp ce se aflau în custodia poliţiei. Ceea ce confirmă că cei doi au fost maltrataţi din primele zile de arest. La început, ei au refuzat să dea declaraţii, constată CSJ, însă apoi au dat mărturii contrarii, obţinute prin tortură și influență psihică. Mai mult, Ivanov a vrut să beneficieze de serviciile unui avocat prin contract, însă procurorul V. Cimpoieș, încălcându-i dreptul la apărare, l-ar fi forţat să-și ia un alt apărător…

Ivanov și Axentii au anunţat încă la acea vreme Judecătoria Comrat că sunt torturaţi, iar părinţii lor s-au adresat cu plângeri similare la Procuratura UTA Găgăuzia. Mama lui Ivanov, V. Ermacova, scria că, aflându-se la o întrevedere cu fiul său, acesta arăta foarte rău și tremura, spunându-i că a fost bătut de polițiști. Toate astea au trecut pe lângă urechile procurorilor de la Comrat, care au emis o ordonanță de neîncepere a urmării penale pe faptul maltratării. Lucrurile au fost lăsate baltă până când cazul a intrat în atenţia Secției de combatere a torturii a Procuraturii Generale. Tocmai peste cinci ani, la 11 martie 2013, printr-o încheiere a Judecătoriei Comrat, plângerile părinților lui Ivanov și Axentii au fost admise. În respectiva încheiere se arată că procurorilor UTA Găgăuzia le-au fost prezentate inițial fețe de pernă, cearșafuri și haine ale inculpaților cu urme de sânge, care însă au dispărut de la procuratură în circumstanțe stranii…

Procurorii au ignorat probele principale

În cadrul urmăririi penale, Ivanov a făcut mai multe declaraţii, însă toate diferă şi se contrazic cu cele ale lui Axentii. La început, el spunea că a săvârşit omorul împreună cu acesta, dar în instanţă a mărturisit că este singurul autor al crimei. A explicat că a dat vina pe Axentii pentru a scăpa de tratamentul inuman la care era supus.

Şi Axentii şi-a recunoscut vina o singură dată, când se afla la poliție. În rest, el pledează nevinovat. Afirmă că, în seara omorului, se afla cu Ivanov într-o o sală de jocuri de noroc. Ivanov ar fi ieşit, spunându-i că are de întors o datorie la barul „Flamur”. Puţin mai târziu, acesta s-a întors și l-a rugat să urce la volanul unei mașini, care ar fi aparținut unui prieten al său. Axentii susţine că la acel moment nu ştia nimic despre omor. Încă o dovadă, în acest sens, este faptul că pe hainele lui Ivanov au fost depistate pete de sânge de-al lui Scripcaru, iar cele ale lui Axentii erau curate.

CSJ constată că nu a fost acumulată nicio probă veridică despre o înțelegere prealabilă dintre cei doi. Înalta Curte arată că procurorii au făcut abstracţie până şi de concluzia expertizei medico-legale a cadavrului, în care expertul indica trei versiuni posibile ale omorului. Cea mai veridică, în opinia expertului, era că Ivanov a ucis de unul singur, iar cea mai inacceptabilă – că Scripcaru a fost atacat de ambii inculpaţi. Incredibil, însă procurorii au optat pentru varianta a doua.

Cu cine era Ivanov?

Procurorii au insistat ca Ivanov şi Axentii să fie condamnaţi la închisoare pe viaţă, chiar dacă și concluziile lor se contrazic evident. Un singur exemplu. Ei spun că cei doi l-au ucis pe Scripcaru pentru a-i lua automobilul şi a-l deposeda de bunuri și tot ei adaugă că, săvârşind crima, inculpaţii s-au depărtat de la fața locului, ca să se întoarcă mai târziu. Aici nu putem trece peste două întrebări: dacă vroiau maşina, de ce n-au luat-o imediat? Și dacă erau interesați de bunuri materiale, de ce n-au sustras de la victimă banii (Scripcaru avea 2000 USD), arma, alte bunuri?

Nelegiuirile în dosarul Scripcaru au continuat în instanţele de judecată. Potrivit CSJ, judecătorii au reținut ca probe decisive declarațiile celor doi, obținute în cadrul urmării penale în condiții de maltratare, la care inculpații au renunțat. Și le-au ignorat mărturiile ulterioare, care corespund cu versiunea că omorul a fost săvârșit doar de Ivanov.

Au fost trecute cu vederea și depoziţiile martorilor în favoarea învinuiților. De pildă, cele care confirmă prezența la acea oră a lui Axentii în sala de jocuri de noroc. În schimb, a fost apreciată ca probă veridică declaraţia unei tinere care ar fi urcat cu cei doi în mașină și i-ar fi auzit că vorbeau despre un cuţit. Nu s-a ținut cont de faptul că martora se afla în stare gravă de ebrietate, nici că tot ea recunoscuse că Ivanov şi Axentii vorbeau limba țigănească, pe care ea nu o înțelegea.

Din concluziile CSJ, se observă că procurorii au încercat pe toate căile să-i bage pe cei doi la pușcărie. Cu ce interes puteau s-o facă? În acest sens, sunt destul de interesante declaraţiile lui Ivanov făcute în instanța de apel, care prezintă o versiune pur și simplu incredibilă a crimei. El spune că Scripcaru nu dormea, ci i-a făcut o observație, după care a intrat în conflict direct cu acesta. Atunci bodyguardul lui Voronin ar fi scos un cuțit, iar el, Ivanov, l-a deposedat de armă și l-a ucis… Dacă există vreun dram de adevăr în aceste cuvinte, putem admite că Ivanov a avut alţi complici. Iar organul de urmărire penală, încercând cine știe de ce să-i ascundă pe aceștia, putea să recurgă la tortură ca să-l determine pe Axentii să-și asume vina lor. Astfel, condamnarea pe viaţă a celor doi ar fi spălat și mâinile procurorilor, şi ale poliţiştilor.

Malcoci achitată pentru „folosirea documentelor oficiale false”

Celălalt dosar pe care CSJ l-a trimis la rejudecare se referă la falsificarea actelor de înstrăinare a cotei-părți a firmei „Biotex-com”, al cărei director era Scripcaru. În 2011, TIMPUL a descoperit că decedatul a figurat ca director al acestui SRL încă doi ani după ce a murit. Totodată, în dosarul firmei de la Camera Înregistrării de Stat (CÎS) existau acte ascunse despre o tranzacţie efectuată chipurile de către Scripcaru cu patru zile până a fi ucis. Este vorba de contractul prin care Ghenadie vindea Margaritei Malcoci, contabila de la „Biotex-com”, 85% din cota-parte a firmei și de o procură prin care el o împuternicea pe aceasta să-l reprezinte la CÎS. Procuratura Generală s-a autosesizat la materialul din TIMPUL și a pornit un dosar penal pe acest caz.

Expertiza grafologică a constatat că semnăturile din aceste acte nu-i aparțin lui Scripcaru. Malcoci a ajuns în judecată, fiind învinuită de „deţinerea şi folosirea documentelor oficiale false”. Dar și Judecătoria Buiucani, și Curtea de Apel au achitat-o. CSJ întoarce acum cauza la rejudecare, deoarece instanța de apel a făcut concluzii pripite, fără să cerceteze suplimentar probele din dosar. De exemplu, Curtea de Apel conchidea: „Semnăturile în documentele oficiale false n-au fost efectuate de Malcoci, deoarece contractul de vânzare-cumpărare şi procura au fost autentificate notarial”. Sau: „Instanţa de apel ajunge la concluzia că Malcoci merită achitare întrucât nu ştia că documentele pe care le deţinea erau false”.

Procurorii refuză să supună expertizei o altă semnătură dubioasă a lui Scripcaru

N-am vrea să credem că taina morții lui Ghenadie Scripcaru este cunoscută de instituţiile de drept, care încearcă să o îngroape. În această privință, este foarte important încă un detaliu de care procurorii nu se ştie de ce încearcă să fugă. TIMPUL a scris în repetate rânduri că și semnătura lui Scripcaru în calitate de director al firmei „Biotex-com” de pe contractul de arendă a pădurilor Țiganca și Rotunda pare să-i aparţină altcuiva. Deși aceasta nu  seamănă deloc cu iscăliturile originale ale fostului bodyguard al lui Oleg Voronin, procurorii – foarte ciudat! – se arată convinşi că anume el a semnat… Amintim că „Biotex-com” ia în arendă cele două păduri pentru familia Voronin, după cum a recunoscut şi liderul PCRM, iar contractul respectiv a fost semnat cu 20 de zile înainte de crima de la Ciadâr-Lunga.

Fotot 1. Semnătura originală a lui Ghenadie Scripcaru

Foto 2. Semnătură din numele lui Scripcaru de pe actele falsificate din 27 martie 2008

Foto 3. Semnătura din numele lui Scripcaru de pe Contractul de arendă a pădurilor Țiganca și Rotunda

Puteţi urmări ştirile Timpul.md şi pe Google News!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.