Cu pași mărunți pe drumuri grele

Tare interesante aceste asociații care susțin politica Partidului Comunist. Știm doar că Vladimir Voronin a făcut primul anunțul acestui boicot. Ceea ce nu ne miră, pentru că actualii comuniști nu au un prezidențiabil. Pe Voronin nu îl mai alege poporul, iar porumbeii crescuți la sân (Dodon, Lupu, Sârbu) și-au luat zborul.

Vă spun cu toată sinceritatea: nu știu pe cine aș miza în aceste alegeri, nu știu dacă avem în sfârșit o soluție. Mă gândesc că pentru noi, cei care încă mai visăm la Europa, candidatul ideal e cel care va ajunge în turul doi alături de Dodon. Pentru că, ne convine sau nu, Dodon va fi în turul doi. Tot acolo va fi un (declarat) proeuropean, fie Maia Sandu, fie Iurie Leancă. Iar atunci vom fi cu toții în situația pe care o vedem mai mereu în România când se ajunge în turul doi: votăm cu X ca să nu iasă Y.

Deci soluții spectaculoase nu avem, candidați excepționali – nici atât. Și atunci să acceptăm jocul lui Voronin și să boicotăm? De ce? Să aleagă iar parlamentarii un președinte și să ne trezim iar trei ani în incapacitatea de a lua o decizie? Să-i lăsăm să se dea în spectacol pe parlamentarii noștri obișnuiți să târâie orice decizie până în pragul apocalipsei? Oare e chiar așa de îngrozitor să ne alegem singuri președintele?

Da, prerogativele nu s-au schimbat, președintele Republicii Moldova va avea același rol de până acum. Nu i s-a dat mai multă putere în mână. Dar asta înseamnă să refuzăm să ieșim la vot fiindcă lucrurile nu se schimbă cum vrem noi și în ritmul în care ne dorim?

Să vă dau un exemplu: Timpul a împlinit 15 ani (La mulți ani, nouă!). În toți acești ani am criticat greșelile și mârșăviile pe care le-am văzut. Lucrurile nu s-au schimbat esențial. Suntem în continuare săraci și dezamăgiți, clasa politică e departe de a fi una de calitate. Și atunci ce ar trebui să facem noi și toți ceilalți jurnaliști din Moldova? Să boicotăm faptul că nu suntem ascultați și respectați? Să nu mai ieșim la lucru din indignare? Să desființăm presa din țară?

Boicotul înseamnă o respingere categorică, dar una care nu aduce o soluție nouă. Nu îmi place mâncarea modificată genetic și refuz să o mănânc, dar ce fac dacă în jurul meu nu există mâncare sănătoasă? Greva foamei? Mă sinucid din dorința de a boicota?

Schimbările nu se fac peste noapte, mai ales într-o țară cu un sistem corupt, cum e a noastră. Dar pentru ca schimbările să se petreacă, fie și cu pași minusculi, e necesar să nu fim indiferenți, să ne implicăm, să încercăm să nu îi mai votăm pe cei care ne-au mințit, să ne străduim să forțăm mersul european al țării.