Aşadar, în lista monumentelor-în-fază-de-proiect din capitala noastră s-a mai adăugat unul… Iar, electorala fiind în faţă, politicienii au un motiv în plus de competiţie – a cui piatră va deveni mai repede „monument”. Judecând după soarta lespezii de la Gară, în memoria basarabenilor duşi cu forţa în Siberia, pietrele sunt, totuşi, mai rezistente decât ciclurile electorale. Iar „monument” şi loc de pelerinaj ele devin nu neapărat datorită unui concept artistic, ci mai ales graţie faptului că oamenii le recunosc simbolica şi le legitimează astfel.
23 august 1939, 28 iunie 1940, 13 iunie 1941, 6 iulie 1949 – sunt date care, înainte de toate, au nevoie de un loc în memoria noastră comună. Altminteri, vom continua să trăim într-o ţară împânzită de pietre, dar fără memorie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
