Cui i-e frică de Maia Sandu?

Nu sunt doar ei, politicieni care citesc cu greu un discurs penibil de pe o foaie și noi, oameni cu idei, deschiși la minte și care vorbesc ușor, corect și aproape despre orice în cel puțin 2 limbi. Nu e atât de alb și negru totul.

Ieri în centrul Chișinăului s-au adunat câteva zeci (sau au fost sute? nu am reușit să-mi dau seama din materialele video pe care le-am văzut) de elevi-rebeli nemulțumiți de activitatea ministrului educației Maia Sandu.

În lista mea de Facebook lumea s-a referit la acei copii ca la niște ratați analfabeți. E drept că nu am reușit să aud nicio propoziție coerentă de la niciunul dintre participanții la protest (poate și pentru că nu am fost acolo și cei care au apărut în reportaje s-au nimerit a fi fix cei care nu se putea concentra în fața microfonului sau cei care stau mai prost cu oratoria).

În fine, din cele câteva scurte interviuri luate protestatarilor eu înțeles cam asta:

– ei își acoperă fețele, întorc capul, nu vor să fie văzuți/ auziți de presă, deci nu au reușit să-și facă auzit mesajul în rândul mass-media, sau poate au țintit-o doar pe Maia Sandu și nu i-a interesat mediatizarea;

– sunt deranjați de camerele de luat vederi, detectoarele de metale și alte măsuri de control care se folosesc în timpul examenelor de bacalureat din 2013;

– susțin că vacanțele de toamnă/primăvară scurtate de la 5 zile la 2 zile le scad productivitatea pentru că au nevoie de odihnă în contextul în care au un program extrem de solicitant la școală;

– susțin că intoleranța față de copiat pe care Maia Sandu o promovează este superficială și ipocrită;

– și „reformele luate de Maia Sandu nu au niciun venit” (citat din memorie).

Am parafrazat mare parte din exprimările elevilor și am intuit eu ce voiau să spună pentru că, așa cum am spus mai devreme, exprimările lor au fost sub orice critică. Și nu, nu pot fi aduse argumente de tipul emoțiilor cauzate de camera de luat vederi, de grabă și lipsă de concetrare date de spritul mulțimii, de contextul informal al protestului în stradă etc. Nu, vorbim despre niste adolescenți care fie nu reușesc să înțeleagă întrebare care le-a fost adresată, fie nu sunt în stare să răspundă la această întrebare pentru că nu-și găsesc cuvintele. Vorbim despre lipsa unor abilități de comunicare de bază. Întrebările nu au fost legate de fizica cuantică, ci de motivația lor de a veni în piață, cu toate acestea, ei nu-și găseau cuvinte, vorbeau cu dezacorduri, foloseau verbe care nu există etc. Pe scurt e vorba de incapacitate de exprimare coerentă și de construire de fraze corecte din punct de vedere gramatical. Și asta au avut-o toți elevii care au raspuns întrebărilor reporterei.

Reacția celor mai mulți la acest eveniment, așa cum surprins-o eu în presă, rețele de socializare etc., a fost cam așa: ne-am pus mâinile în cap, ne-am îngrijorat că ei ne vor plăti pensiile, apoi ne-am liniștit că oricum vor merge să muncească în străinătate sau să vândă la Piața Centrală și nu vom mai da de ei deeât dacă intrăm pe odnoklasniki sau daca ne mai uităm la știrile despre cei care vor pica BACul in 2014.

Dar trebuie să fim sinceri și să recunoaștem că acest “ei” vs. “noi” e un pic diferit. Nu sunt doar ei, copiii de bani gata sau copiii ai căror părinți se spetesc muncind în străinătate în timp ce ei copiază și își cumpără notele, și noi, copiii onești și cinstiți care învață. Nu sunt doar ei, politicieni care citesc cu greu un discurs penibil de pe o foaie și noi, oameni cu idei, deschiși la minte și care vorbesc ușor, corect și aproape despre orice în cel puțin 2 limbi. Nu e atât de alb și negru totul. Și din această cauză acești elevi de liceu (care, repet, nu știu să lege o frază!) sunt ușor confuzați și mai nimeni nu vine să-i ajute, ci doar să-i invinuiască sau din contră, să-i consoleze. Și asta nu e bine. Ei cresc, se dezvoltă și învață înconjurați fiind de prieteni, surori și frați, profesori și părinți, bloggeri și jurnaliști, politicieni și miniștri care vorbesc greșit, care scriu greșit și care perseverează în greșelile lor de exprimare și de scriere. Totți acești oameni nu sunt criticați, incriminați, penalizați pentru greșelile lor, aceștia sunt promovați pe facebook, sunt invitați în studiori de emisiuni, sunt intervievați de reviste unde vorbesc și scriu greșit și nimeni nu le ia diploma de bac.

Așa că ajungem la acești elevi care se simt executați fără milă într-o societate în care exprimările greșite, copiatul și furtul de orice fel nu sunt penalizate și incriminate mai deloc. Elevii aceștia se percep ca fiind singurii țapi ispășitori pentru greșelile și eșecurile tuturor. Și pe undeva ei au dreptate. Ei sunt niște copii de dezvoltarea cărora sunt responsabili toți cei cu care intră în contact. Totuși, singura persoană care a dat semne clare că se simte responsabilă de dezvoltarea copiilor și le-a explicat clar și argumentat elevilor nevoia acestor reforme drastice a fost chiar Maia Sandu. Aceeași Maia Sandu care a „luat reforme fără niciun venit” și care este trimisă „înapoi în economia ei, de unde a venit”. Dar e greu să încerci să înțelegi argumentele pe care ți le prezintă cel pe care îl vezi ca fiind călăul tău, așa că nu le putem cere elevilor care protestează să depună efort pentru a înțelege argumentele și motivația Maiei Sandu de a reforma sistemul de educație din Moldova.

Sunt foarte curioasă care sunt părerile părinților și pofesorilor în toată această ecuație. Oare și-au încurajat copiii/elevii să iasă în stradă, oare au încercat să analizeze și să înțeleagă cât de mult îi ajută aceste reforme pe copiii, oare reușesc să fie sinceri cu ei înșiși și să recunoască faptul că până acum sistemul de învățământ din Moldova le-a făcut mai mult rău decât bine copiilor? Sper că vom afla și părerea acestor părinți și profesori și mai sper că educația și reformele din învățământ vor deveni o prioritate și subiect de dezbatere publică nu doar pentru Maia Sandu și nu doar când „reformele nu aduc venit”, ci pentru fiecare dintre noi și pe termen lung. Nu trebuie să uităm că reformele se fac pentru acești elevi, și acest lucru trebuie să le fie explicat într-o manieră potrivită lor, cu argumente relevante pentru ei. Pentru că educația are în acest moment unul dintre cei mai buni specialiști pe care i-a avut Moldova în perioada recentă și pentru că potențialul este uriaș.

Valeria Nedelciuc
Sursa: http://ospoon.eu