Initial am vrut sa scriu de ce am lipsit atat de mult. Si de ce revenim doar in alb/negru. Si la cate usi am batut in cautarea banilor pentru „Europa pas cu pas…”. Usile ne-au promis sa se gandeasca si… se mai gandesc, probabil. Dar gasesc un titlu care-mi aduce atata lumina si culoare, incat abandonez tristetea.
„Pentru moldoveni, soarele rasare de la Bruxelles”, citesc pe blogul „Ochiul Europei”, descoperit pe www.presseurop.eu. Autorul – pe care, din pacate, nu reusesc sa-l identific, citeaza si el, la randu-i, dintr-un volum subtire, „Realitatea cu amanuntul”, semnat de scriitorul Iulian Ciocan, redactor la „Europa Libera”: „Viata in Moldova te poate indemna sa-ti iei lumea in cap (…). Dar cu riscul de a parea ridicol, o sa spun ca nu-mi regret identitatea si ca vreau sa aduc Europa aici, nu sa fug eu in Europa”.
Apoi: „Penduland intre faima de a fi cea mai saraca tara a Europei si orgoliul de a avea o alee Twitter cu wi-fi gratuit, Chisinaul vrea din rasputeri sa ia primul tren spre Europa. Pentru moldoveni, soarele rasare de la Bruxelles. Dovada in cateva note si mai multe fotografii realizate in RM si Transnistria cu sprijinul Centrului European pentru Jurnalism de la Bruxelles. Mai mult de 700.000 de moldoveni lucreaza deja, legal sau ilegal, in Uniunea Europeana. Alti un milion de moldoveni au cerut cetatenia romana, pe baza relatiilor de rudenie pe care le au sau le-au avut cu cetateni romani.
Aceste date furnizate de catre oficialii de la Bruxelles nu produc frica: populatia RM este doar de patru milioane de locuitori. Cui i-ar fi frica de relaxarea regimului vizelor pentru moldoveni? Cei care vroiau sa fuga din aceasta fosta tara sovietica au facut-o deja! Iar pentru cei care au ramas acasa aceasta masura, dorita fierbinte de noul guvern pro-european de la Chisinau, ar fi doar un pas inainte spre libertate. Spre Europa. Spre un viitor mai bun”.La acestea, eu ce-as mai putea sa adaug? Poate, doar, faptul ca, uneori, doua culori – alb si negru – inseamna mai mult decat o intreaga paleta. Am revenit.
