De ceea ce îmi este frică cel mai mult e că, nu doar capitala, dar și R. Moldova se aproprie încet, dar sigur, de momentul în care va fi considerată, pe bună dreptate, cred, „groapa de gunoi” de la periferia Uniunii Europene. Să recunoaștem, gunoiul nu doar înconjoară capitala, ci este oriunde în țară și oricând, indiferent de anotimp sau guvernare.
Și aceasta pentru că noi, moldovenii, nu știm ce presupune reciclarea deșeurilor. Nu plătim factura la gunoi, deoarece o punguliță cu deșeuri poate fi aruncată lesne peste geam sau peste gard. Nu curățăm în urma noastră după ce am ieșit la un grătar cu prietenii, deoarece pungile și PET-urile nu se vor degrada în 150-200 de ani, dar vor servi drept îngrășăminte pentru sol. Nu facem observație copilului care „scapă” hârtia de la ciocolată, dar îi arătăm cum să o facă mai bine.
Totodată, mulți dintre noi investesc în case și apartamente pseudoluxoase, de o curățenie imaculată, însă în scara blocului sau după colț, în locul care aparține primăriei sau naturii, avem tot dreptul să aruncăm gunoi, să scuipăm, la propriu, și să mergem mai departe.
Astfel, e o cultură să participi activ la „săpatul gropii de gunoi”, iar pentru încă o confirmare aștept ziua de 14 octombrie…
