Cum am descoperit șoimul de pe Parlament

Ornitologii, oamenii de știință care se ocupă de studiul păsărilor, monitorizează numărul lor, dar, chiar dacă ei ar identifica o problemă gravă, instituțiile statului nu prea reacționează la semnalele de alarmă.

Pasionații de păsări sunt oameni foarte matinali. Se trezesc dis-de-dimineață, se înarmează cu aparatul de fotografiat și, cât e vreme răcoroasă, ies „la vânat” zburătoare. În R. Moldova viețuiesc circa 280 de specii, dar unele dintre ele sunt, însă, atât de rare, încât depistarea lor este un eveniment senzațional. Amatorii cutreieră râpile, bălțile și huceagurile ca să prindă în obiectiv păsări pe care le vedem doar în Cartea Roșie sau la postul TV Discovery. Perioada migrațiilor aduce de obicei raritățile în țara noastră. Iarna, de exemplu, în zona Soroca-Naslavcea, în cursul superior al Nistrului, specialiștii au numărat circa 12 mii de păsări – un rai adevărat pentru amatorii fotografi.

Iubitorii de păsări le vânează cu aparatul de fotografiat

„Este mai ușor să obții finanțare din străinătate decât din țară”

Vitalie Ajder este un tânăr doctorand la Facultatea de Biologie din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și cercetător la Institutul de Ecologie și Geografie al Academiei de Științe din Moldova (AȘM). El nu se limitează doar la fotografierea zburătoarelor, dar le și studiază. Poate fi considerat la propriu omul care înțelege limba păsărească. Cât am discutat în Grădina Publică din Capitală, a reușit să depisteze după cântec un țiclean și un pițigoi albastru, tot el a observat cum ne urmărea de pe o creangă o gaiță curioasă. Era o zi obișnuită de lucru, nici nu bănuiam că într-o zonă relativ aglomerată a orașului păsările se simt ca acasă. „În vestul Europei, mulți oameni sunt pasionați de birdwatching (din engleză „privirea păsărilor”). De exemplu, întreg teritoriul Olandei este împărțit în pătrate de 10×10 km pe care se duc observații. E o bătălie adevărată între ornitologi pentru aceste pătrate. Am încercat să fac și în Moldova un asemenea proiect, dar nu a mers. Avem prea puțini ornitologi”, spune Vitalie.

Codobatură albă (sursa: facebook.com/Birding Moldova)

Expedițiile la care participă au loc preponderent în România. Chiar și cercetările pe care le face pe teritoriul R. Moldova sunt finanțate din fonduri europene. „Pentru mine, ca specialist, este foarte important să fac cât mai multe ieșiri pe teren. E mai simplu să obții finanțări din străinătate decât la noi în țară. Iată, anul acesta am câștigat un grant pentru proiectul Ecologia șoimului dunărean din R. Moldova”, continuă Vitalie Ajder, anunțând că în curând pleacă într-o nouă expediție în sudul republicii. La un moment dat, acesta scoate binoclul din rucsac și-l îndreaptă spre clădirea Parlamentului. „E un vânturel”, zice. Îmi dă și mie să mă uit. Într-adevăr, pe unul dintre geamurile de la ultimul etaj al clădirii, se odihnea un șoim. Când și-a luat zborul și a început să se rotească deasupra parcului, Vitalie a mai adus un detaliu. „E femelă, se vede după coadă”.

„Pădurarii văd copacii ca o masă lemnoasă”

Specialiștii din cadrul Laboratorului de Ornitologie din cadrul AȘM sunt cei care urmăresc ce se întâmplă cu păsările din R. Moldova. După cum ne-a declarat doctorul în biologie, Larisa Bogdea, în prezent, specialiștii cercetează modul în care reducerea spațiilor de împădurire și schimbarea destinației unor terenuri influențează viața păsărilor și cum acestea, la rândul lor, se adaptează noilor condiții de viață. În același timp, în cazul în care se observă o situație alarmantă, laboratorul anunță Ministerul Mediului sau Moldsilva, ceea ce nu înseamnă că recomandările ornitologilor vor fi luate în seamă. „Noi am dori ca Moldsilva să țină cont de noi, dar din păcate asta nu se întâmplă. Faceți o plimbare prin așa-numitele rezervații științifice sau chiar în rezervații naturale, să vedeți câte nereguli se întâmplă”, mă îndeamnă Larisa Bogdea.

Larisa Bogdea, doctor în biologie

Pe lângă faptul că pădurile sunt puternic fragmentate, ornitologii atenționează faptul că, de obicei, pădurarii taie copacii bătrâni, o sursă de hrană și scorburi. „Un pericol este așa-zisa „tăiere de igienizare”- urăsc expresia asta. O pădure se regenerează mult mai bine dacă numărul copacilor bolnavi scoși ar fi mai mic. Pădurarii o văd însă ca o masă lemnoasă, nu ca o zonă cu biodiversitate bogată”, subliniază Vitalie Ajder.

În Pădurea Domnească trăiește Decebal

Inelarea păsărilor (îmbrăcarea unui inel cu un cod pe picior) este una din cele mai vechi metode de cercetare prin care sunt monitorizate speciile. Din păcate, după destrămarea URSS-ului, în R. Moldova nu se aplică această procedură. Sunt mai multe motive. Primul e că nu sunt bani, apoi urmează alte lipsuri: de echipament, de staționare, legitimație de inelator etc. Doctorul în biologie, Larisa Bogdea, menționează că inelarea păsărilor nici nu este o prioritate pentru ornitologii moldoveni. Pe de altă parte, unele specii sunt totuși inelate, dar în cadrul unor proiecte europene. Anul trecut, Vitalie Ajder a participat, împreună cu alți colegi de la Iași, la un proiect de cercetare româno-bulgar. Datorită acestuia, a reușit să ineleze un codalb din Republica Moldova.

Vitalie Ajder, ornitolog

„Vulturul se hrănea în lacurile din România, dar și-a făcut cuibul în Pădurea Domnească. Am reușit să convingem autorii proiectului să susțină o deplasare pe malul stâng al Prutului. Am găsit în cuib un pui, l-am inelat și l-am botezat Decebal”, spune acesta. Tânărul cercetător își dorește ca Republica Moldova să participe la programe de monitorizare europene și să adopte aceleași directive privind protecția păsărilor și a habitatului ca în Uniunea Europeană.

Cea mai mică pasăre din Republica Moldova este pitulicea, iar cea mai mare care cuibărește la noi este acvila de câmp.