Se află sus, mereu indisponibili și totdeauna ocupați cu alte rugăciuni. Ale cui? Nu știu. Dar precis nu ale muritorilor de rând.
Când apare vreo problemă, cetățeanul sună la un oarecare minister și cere socoteală, însă persoana ce exercită o funcție publică își declină orice fel de răspundere și spune „aceasta nu este atribuția ministerului X. Telefonați la altcineva”.
Și tot așa omul se învârte disperat în cercul vicios al instituțiilor de stat, cu o tonă de hârțoage în mână, respectând birocrația.
Pentru jurnaliști, situația este asemănătoare. Nici un fel de lege privind accesul la informație de interes public sau libertatea de exprimare nu-i ajută, întrucât funcționarii publici sunt prea șmecheri.
În proiectul bugetului de stat pentru 2016 nu sunt date exacte cu privire la banii alocați pentru reparația școlilor. În proiect este indicat că doar câteva instituții de învățământ profesional vor fi reparate capital cu 95 milioane de lei. De asemenea, pentru reparația curentă, adică vopsirea ferestrelor, podelelor și alte treburi minore, s-au alocat 564 milioane de lei – pentru licee, iar pentru gimnazii doar 16 milioane de lei.
În acest sens, lipsește suma planificată pentru reparația curentă a școlilor primare, or reparația lor va fi din cele 16 milioane destinate gimnaziilor? Mai mult, lipsește suma planificată pentru reparația capitală a școlilor, bani ce trebuie să vină de la Banca Mondială.
Astfel, la îndemnul unui expert economic, sun la Direcţia managementul finanţelor și reformelor economice în învăţământ de la Ministerul Educației. „Noi nu avem așa date. Sunați mai bine în cabinetul asistentului de ministru”. Telefonez acolo, primesc cam același răspuns „ați sunat în cabinetul ministrului!!! Noi nu ne ocupăm cu așa ceva. Mai bine sunați la Direcţia învăţământ preuniversitar”, îmi spune vocea ce se aude din aparatul telefonic.
Formez numărul de contact al șefei adjuncte de direcție. Aflu că ei nu dispun de aceste date și dacă ne interesează, să scriem un mail la adresa serviciului de presă al ministerului și responsabilii vor răspunde. Dar până la urmă, funcționara s-a gândit că m-ar putea ajuta, doar că informația va fi peste puțin timp.
Entuziasmul apărut odată cu răspunsul femeii a pierit imediat după ce mi-a zis că alocarea mijloacelor financiare pentru școli este de 9 miliarde și ceva de lei. Iar alte date cu privire la reparația școlilor, ei nu au.
Nemulțumită de răspuns, telefonez la alte două direcții din cadrul Ministerului. Acolo liniște. Peste alte două ore, aceeași poveste.
Și acesta nu este singurul caz cu care mă confrunt. De curând, am documentat situația orfanilor din Moldova și funcționarii publici afirmau că nu este atribuția lor atunci când îi întrebam de spațiul locativ destinat orfanilor și alte ajutoare.
Bine, dar voi cu ce îi puteți susține, atunci?
Funcționarii nu știu atribuțiile lor de funcție or le știu prea bine și pasează responsabilitatea asupra altcuiva. Astfel, ei joacă ping-pong și aruncă mingea celui care îi cere o informație, un ajutor sau orice altceva. Pentru cine ei lucrează, până la urmă?
