Cu toate acestea, mulţi proprietari de imobile exclud din start varianta încheierii unui contract în formă scrisă cu locatarii. Motivul principal pentru care se evită forma scrisă a contractului este evitarea achitării impozitului pe venit din suma chiriei încasate.
Ţinem să menţionăm că neînregistrarea contractului de locaţiune la Inspectoratul Fiscal nu afectează valabilitatea acestuia. Cu toate acestea, impozitul pe venit trebuie achitat indiferent de forma contractului, aceasta este obligaţia proprietarului.
Codul Civil prevede expres că contractul de locaţiune a unui bun imobil trebuie întocmit în scris. Această regulă nu este obligatorie pentru bunurile mobile. Contractul de locaţiune a bunurilor imobile încheiat pe un termen ce depăşeşte 3 ani trebuie înscris obligatoriu în Registrul Bunurilor Imobile.
Dincolo de aceste aspecte, avantajele unui contract de locaţiune în formă scrisă sunt considerabile, atât pentru persoana care pune la dispoziţie bunul (locatorul), cât şi pentru cel care îl primeşte în folosinţă (locatarul).
Astfel, de la momentul intrării în vigoare a contractului de locaţiune, locatorul trebuie să asigure locatarului folosinţa bunului pe toată perioada acestuia. Toate cheltuielile necesare pentru menţinerea şi reparaţia capitală a bunului închiriat cad în seama proprietarului.
În obligaţiile locatarului intră menţinerea bunului în starea cuvenită, folosirea acestuia conform destinaţiei, plata pentru întreţinere şi chirie, restituirea bunului la data expirării contractului.
Chiar dacă odată cu predarea bunului, locatorul cedează dreptul de folosinţă, acesta are dreptul de a verifica bunul închiriat, de a efectua lucrări asupra lui, însă în mod rezonabil. Din acest motiv, ar fi bine de indicat în contract intervalul de timp când aceste acţiuni pot fi efectuate de către locator.
Este important ca, în acest sens, contractul de locaţiune să fie însoţit de un Act de primire-predare a bunului. Acesta trebuie să conţină data transmiterii în folosinţă, descrierea stării generale, iar în cazul transmiterii în chirie a locuinţei sau a oficiului este necesar de enumerat bunurile mobile care se află în acestea (e.g. mobilă, tehnică de birou etc.) şi starea acestor bunuri.
Adesea în vorbirea curentă dar şi în presă, se confundă noţiunea de „Arendă” cu cea de „Locaţiune”. De fapt, este vorba despre o utilizare greşită a termenilor juridici. Locaţiunea reprezintă transmiterea de către o parte în folosinţă temporară sau în folosinţă sau posesiune temporară a unui bun determinat individual în schimbul unei chirii care de regulă este plătită în bani. În acelaşi timp, arenda reprezintă transmiterea în posesiune, folosinţă şi exploatare a unor bunuri agricole (e.g. terenuri agricole, tehnică agricolă etc.), iar plata pentru arendă poate fi făcută şi în natură.
Prin urmare, dacă doriţi să închiriaţi sau să transmiteţi în chirie spaţii de locuit, oficii, autoturisme, utilaje etc. vă recomandăm încheierea unui contract de locaţiune în formă scrisă care să includă toate condiţiile şi prestaţiile în funcţie de interesul fiecărei părţi.
Alina Balan,
avocat
alina.balan@htp.md
Rubrică realizată cu susţinerea
Biroului Asociat de Avocaţi
„HANGANU TĂNASE & PARTENERII”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
