Un album gastronomic editat în secolul XX se menţionează diferite modalităţi de a menţine alimentele chiar şi câteva luni, unele dintre ele fiind uitate chiar şi în comunităţile rurale.
Astfel, pentru a păstra ouăle bătrânii foloseau apa de var: „iea vas stîns, toarnă apă peste dînsul până va prevesti şi se va sătura apa, mestecă bine apoi lasă mestecătura să să limpezească, scurge apa cea limpede şi toarn-o în vasul în carele ai pus ouăle, încât să prevestească peste dînsele de vo două degete, după aceasta închide ori astupă vasul bine şi dă-i pace la un loc de răcoare, însă să nu îngheţe. Prin acest chip ouăle se pot păstra mai multe luni“.
Pentru a păstra laptele, se recomanda „o lingură de hrean aruncat într-o oală de lapte, fie ca să se puie în pivniţă, fie ca să ţie la vînt“. Totodată, pentru a menţine cât mai mult timp carnea pe timpul verii, se spunea că poţi folosi cărbuni pisaţi. Carnea trebuia acoperită cu un strat gros de cărbuni pisaţi şi pusă în pivniţă, iar în acest mod rămânea proaspătă chiar şi 8 zile: „Vrînd să pui carnea aceasta la foc, spal-o întîi de cărbuni şi apoi pune-o la fert“. Pentru a scoate peştelui de iaz mirosul şi gustul de glod se foloseau tot cărbuni, care trebuiau puşi în apa în care se fierbeau peştii.
În cazul în care gospodarii voiau să evita ca brânza şi caşul să facă viermi, alimentele trebuiau acoperite cu pojarnişp sau cu frunze de meteacăn. Pentru a păstra strugurii pentru iarnă, se recomanda aşezarea lor în pături, între tărâţe uscate sau cenuşă: „pentru a le da un gust mai bun ca de poamă proaspătă, până a nu se aduce la masă strugurii, să se pue 4 sau 5 minute în apă caldă şi apoi să se usuce la loc rece“. Totodată, pentru a păstra piersicile era indicată învelirea lor cu câlţi de cânepă şi introducerea lor în ceară topită, iar apoi trebuiau ţinute în pivniţe adânci şi cu umiditate scăzută.
Sursa: Adevarul.ro
