În prezent, în țara noastră sunt protejate șase indicații geografice. Toate sunt din domeniul băuturii alcoolice. Totuși, la sfârșitul anului trecut Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare (MAIA) a omologat Caietele de sarcini cu „Indicaţie Geografică Protejată (IGP) pentru Dulceaţa din petale de trandafir din Călăraşi” și „Indicaţie Geografică Protejată pentru Rachiul de caise de Nimoreni”. Caietul de sarcini al acestor produse cuprinde o descriere detaliată a procesului de producere cu descrierea materiei prime, caracteristicile fizice, chimice şi organoleptice etc.

Ce este un produs cu indicație geografică protejată

Conform „Legii privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate”, o indicaţie geografică este, în principal, un angajament privind calitatea unui produs luat faţă de consumatori şi o garanţie a unor condiţii de concurenţă echitabile pentru producători. Prin urmare, pentru instituirea unui sistem de acordare a protecţiei indicaţiilor geografice este nevoie să fie stabilite caracteristicile principale ale unui produs, precum şi procesul de producţie al acestuia. Pentru a fi calificat drept un produs cu IGP, acesta trebuie să fie originar din aria geografică respectivă şi să posede o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici ce pot fi atribuite originii geografice.

Potrivit Elenei Scobioală, coordonatoare de proiecte la Mișcarea Ecologistă din Moldova, consumatorii europeni au un interes sporit față de produsele moldovenești care au certificare în sistemul IGP. „Din păcate, mulți producători autohtoni încă nu conștientizează cât de mult i-ar putea ajuta acest lucru. Ei ar putea exporta în UE mai ușor și la un preț mult mai avantajos. Totodată, produsul lor va fi protejat și la nivel european în baza unui acord bilateral. Evident aceste produse trebuie fabricate în conformitate cu normele în vigoare, ca să nu dăuneze sănătății consumatorilor, chiar dacă provin dintr-o anumită zonă”, susține Scobioală.

Pentru a obține această certificare producătorii trebuie să se asocieze, „lucru care la noi în țară este destul de dificil”, remarcă cei care activează în domeniu. Există, totuși, cazuri excepționale când într-o anumită zonă doar o singură persoană face un produs anume. „În această situație legea spune că producătorul va fi echivalat cu un grup. Agricultorul însă trebuie să fie conștient că dacă ulterior în zona respectivă va mai apărea un producător, care va face produsul exact așa cum l-a descris el în caietul de sarcini, acesta nu va avea dreptul să-i interzică să utilizeze acea indicație geografică protejată”, menționează Natalia Mogol, reprezentantă a Agenției pentru Proprietate Intelectuală (AGEPI).
După înregistrarea unui produs IGP de către persoanele juridice sau fizice dintr-o anumită zonă geografică, organizaţi într-o Asociaţie Patronală, dreptul de utilizare a denumirii înregistrate va aparţine în comun tuturor membrilor grupului.

Rolul AGEPI

După ce caietul de sarcini este omologat, grupul de solicitanţi iniţiază procedura de înregistrare propriu-zisă a produsului la AGEPI, autoritatea naţională care se ocupă cu înregistrarea produselor moldoveneşti pe piaţa din UE. „În anul 2015, producătorii au avut posibilitatea să-și înregistreze produsul la AGEPI absolut gratuit. Cu toate acestea solicitări n-au fost multe”, comunică Mogol.

Imediat după ce sunt înregistrate la nivel naţional, produsele sunt transmise gratuit spre protecţie în UE prin intermediul Comitetului Mixt instituit în baza Acordului bilateral încheiat între Republica Moldova şi Uniunea Europeană cu privire la protecţia reciprocă a Indicaţiilor Geografice, semnat la 1 aprilie 2013. Comisia Europeană publică Indicațiile Geografice Protejate înaintate de Republica Moldova în Jurnalul Oficial spre consultări publice.

După ce obține certificarea, fiecare producător este verificat anual dacă respectă caietul de sarcini. „Producătorii care nu fac aceste certificări riscă să nu se poată proteja atunci când vor fi faimoși. Atâta timp cât nu ești cunoscut și nu ai succes, nu interesezi pe nimeni, însă din moment ce investești în promovarea produsului tău, evident că vor apărea prin preajmă alți 2-3 producători care vor dori să beneficieze de tot ce ai investit în promovare. Oricine poate să producă ceva de o calitate proastă, dar cu aceeași denumire și ar putea să te defăimeze”, atenționează reprezentanta AGEPI.

Taxele pentru certificare

Pe lângă IGP se poate obține și certificatul care confirmă „denumirea de origine protejată (DOP)”. Aceasta pune în valoare rezultatul producției, prelucrării și preparării într-o arie geografică, pe baza priceperii recunoscute a producătorilor locali, a ingredientelor care provin din regiunea respectivă, caracterul produsului fiind legat de originea geografică a acestuia. De altfel, aceste produse respectă un caiet de sarcini precis și pot purta simbolul DOP.

Conform unei hotărâri de Guvern, pentru depunerea, examinarea şi înregistrarea produselor se percep taxe în valoare de 540 de euro. Recent, AGEPI a elaborat un proiect prin care propune reducerea acestor taxe cu 50 la sută, argumentând prin importanţa IGP și DOP că are loc dezvoltarea economică a regiunilor şi a ţării. În total, dosarul depus de o asociaţie pentru un certificat de acest fel poate fi examinat cel mult un an.

Scopul protejării denumirilor de origine şi a indicațiilor geografice asigură obținerea de către fermieri și producători a unui profit echitabil pentru calitățile și caracteristicile unui anumit produs sau ale metodei de producție a acestuia și furnizează informații clare privind produsele cu caracteristici specifice legate de originea geografică, permițând astfel consumatorilor să ia decizii mai informate legate de achiziție.

În prezent, Republica Moldova are înregistrate doar două denumiri de origine (DOP) – Ciumai şi Romaneşti – pentru vinuri, şi patru produse cu indicaţie geografică (IGP) – Codru, Valul lui Traian şi Ştefan Vodă – pentru vinuri şi un divin. Produsele vinicole sunt însă supuse unui alt regulament şi au fost înregistrate în anul 2008.