Societatea moldovenească este grav afectată de românofobie, intoleranţă şi agresivitate – la această concluzie au ajuns, probabil, oaspeţii RM care s-au pomenit întâmplător în PMAN sau au vizionat Ştirile la televizor. Grupul de forţă al „patrioţilor”, mulţi dintre care se pretind a fi urmaşii lui Ştefan, fără să poată închega corect o frază în limba lui Ştefan, au ieşit special în Piaţă, pentru a le arăta ce pot participanţilor la Marşul Unirii. A fost pentru prima dată când „patrioţii” au aruncat mănuşa la scenă deschisă. O fi prins la curaj în timpul manifestărilor comuniste sau vizionând reportajele bine „regizate” de la NIT, televiziunea de partid care face interese de partid. Aceştia au înjurat România, şi-au descărcat tot veninul pe participanţii la Marşul Unirii, incitând spiritele şi provocând o încăierare corp la corp. A fost nevoie de forţele poliţiei pentru ca situaţia să nu iasă cu totul de sub control.
De fapt, ce i-a deranjat pe „patrioţii” lui Garbuz şi i-a făcut atât de agresivi? Faptul că mai mulţi cetăţeni ai R. Moldova se identifică drept români şi au ieşit să consemneze printr-un marş paşnic actul Unirii? Sau, poate, despre Unirea de la 1918 nici nu ar trebui să amintim vreodată? Dacă ar fi să ne luăm după mintea lui Garbuz, evenimentul de acum 94 de ani ar trebui şters cu buretele din istorie, iar în locul adevărului pe care el şi adepţii săi nu-l pot înghiţi nici în ruptul capului, să auzim, la toate posturile de radio şi TV, la toate tribunele oficiale doar discursuri de condamnare a României: pentru Unirea de la 1918, pentru construirea caselor pentru sinistraţii afectaţi de inundaţiile din 2010, pentru bursele de studii oferite tinerilor basarabeni, pentru sprijinul masiv acordat în structurile europene şi pregătirea în vederea aderării pe viitor la Uniunea Europeană… Şi în general, pentru că este situată pe râul Prut. Toate acestea fiind denumite de „patrioţi” drept „expansiune românească”! Injuriile pe care le-am auzit la adresa României (transmise deschis pe canalele moldoveneşti de televiziune, fără cea mai mică încercare de a le cenzura – că doar suntem o ţară democrată, în care libertatea cuvântului e la ea acasă!) ne-au arătat întreaga hidoşenie a românofobiei. E o boală care nu are leac, atâta timp cât vom privi indiferenţi la manifestările ei.
Cu alte cuvinte, duminică, ne-am convins cât de mare este prăpastia dintre cetăţeni, săpată cu bună ştiinţă în anii de guvernare comunistă şi lăsată în voia sorţii de guvernarea democrată. O prăpastie care se adânceşte pe zi ce trece şi anume asta îşi doresc anumite forţe politice din R. Moldova. Odată cu alegerea preşedintelui, acestea şi-au pierdut asul principal din mânecă, dar vor inventa multe altele, pentru a manipula cetăţenii. Nu întâmplător, comuniştii declară că nu se vor întoarce în Parlament. Pe ei şi partidele-marionete ale lor le aranjează mai mult protestele de stradă şi umblatul din casă în casă, cu tot felul de „poveşti identitare”. Acolo, ei îşi pot promova în voie „legile”, de fapt, pot promova orice, deoarece nimeni nu le opune rezistenţă.
Noul preşedinte, Nicolae Timofti, anunţa în discursul său inaugural că va face totul pentru a reconcilia şi consolida societatea moldovenească. Într-adevăr, de mult e cazul să ne gândim la sănătatea morală a societăţii noastre. Avem nevoie de un program vindicativ complex, de tratare şi reabilitare a acesteia, de un program la care ar subscrie întreaga guvernare, nu doar preşedintele, pentru a stopa divizarea care a luat proporţii ameninţătoare.
