Dar asul „de coz”, care îi bate pe toţi ceilalţi, s-a dovedit a fi, totuşi, în mâneca lui Mihai Ghimpu. Desecretizarea decretelor cu privire la decorarea celor trei generali din fruntea serviciilor secrete ruseşti cu distincţia supremă a statului, „Ordinul Republicii”, într-adevăr răstoarnă multe lucruri. Aceste decrete demonstrează că, în toţi anii aflării în fruntea statului, V. Voronin s-a aflat (şi se află, probabil) în slujba serviciilor secrete ruseşti. Dacă, în cunoscuta poveste a lui Saltîkov-Şcedrin, mojicul rus doar i-a hrănit pe cei doi generali, mujlanul „nostru”, pe cei trei, i-a şi decorat. I-a decorat, se vede, pentru succese deosebite în activitatea subversivă desfăşurată pe teritoriul RM şi împotriva ei. De aici rezultă că toate „divergenţele” ce apăreau între Voronin şi Moscova erau numai nişte imitaţii, în esenţă fiind nişte operaţii ale serviciilor respective ruseşti de a-l scoate pe rezidentul lor de sub orice suspectare, de a-i întări poziţiile şi de a-l face mai credibil în faţa naivilor de noi. Misiunea lui a fost de a-i jugăni pe băştinaşi, de a provoca situaţii de conflict între RM şi statele vecine, în special, cu România, de a nu permite RM să se integreze în structurile europene. Au fost nişte imitaţii şi celelalte „conflicte” ale mujlanului Voronin cu agentul aceloraşi servicii secrete ruseşti de la Tiraspol, Smirnov, cum ar fi nepermiterea de a-şi vizita mama, când era încă în viaţă, apoi mormintele părinţilor. Trezesc, în acest sens, o mulţime de bănuieli şi relaţiile sale cu unii foşti consilieri de-ai săi, care astăzi, sub drapelul luptei cu mafia, blamează partidele membre ale AIE, lăsând PCRM şi mojicul (p)rezident în RM în afara vigilenţei atât de caracteristice unor pretinşi luptători cu mafia. Dar relaţiile sale cu Mitropolia noastră şi cu unii lideri politici de coloratură creştin-democrată, despre ce ar putea să ne vorbească? Oricât ar vorbi cerberii mojicului despre contrabanda cu ţigări şi excesul preşedintelui interimar în acordarea decoraţiilor, contrabandă cu distincţii de stat istoria nu a cunoscut şi nici nu cred că va cunoaşte vreodată.
Sunt aceste cugetări nişte presupuneri? Da, bineînţeles, dar nişte presupuneri nelipsite de temei. Ce ne mai rămâne să facem, decât să presupunem, când decretele respective au fost emise pe ascuns, în taină, hoţeşte? Şi de ce nu ne-am da şi noi cu presupusul, odată ce însuşi mojicul Voronin, în anii de preşedinţie, ba a presupus că România pretinde la teritoriile RM, ba că atentează la independenţa statului nostru, ba că promovează politica de românizare? Aiureli. Dar decretele cu privire la decorarea celor trei generali ruşi nu sunt şi nici nu par a fi aiureli!
Alexandru Bobeică,
or. Drochia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
