Şi a făcut-o atât de lată încât, moralmente, a devenit… anticonstituţională! Judecătorii CC, cavalerii incoruptibili cu ceasuri scumpe pe mâini, au declarat decretul Ghimpu drept ne/anticonstituţional. Conform acestei decizii, istoria noastră cea adevărată a devenit anticonstituţională! În felul acesta, CC, de fapt, l-a declarat ne/anticonstituţional pe poporul R. Moldova, care a suportat ocupaţia sovietică din 28 iunie 1940 şi efectele ei tragice. Prin urmare, din acest moment, eu sunt un element ne/anticonstituţional, deoarece eu, sus-semnatul, ca şi decretul Ghimpu, consider că pe 28 iunie 1940 a avut loc anexarea-ocuparea Basarabiei de către oastea care, sub zări roşietice, a trecut cu paşi viforoşi prin Basarabia (Slavă Armatei sovietice, slavă ostaşilor roşi!!!???). Tot ne/anticonstituţionali sunt şi colegii mei din presă, care cred ca şi mine, şi scriitorii, şi Academia de Ştiinţe, şi cadrele din învăţământ ş.a.m.d., într-un cuvânt, toţi acei care nu vor să accepte o istorie a noastră, rescrisă de ruşi. Ba mai mult chiar, ne/anticonstituţionali suntem nu numai noi, cei vii, dar şi basarabenii morţi prin gulagurile sovietice, deportaţi de sovietici, şi morţii de foame în 1946-1947!
Decizia CC este o victorie politică a comuniştilor şi o înfrângere morală a Alianţei. Bineînţeles, CC a fost influenţată (ca să nu zic forţată) să ia anume o asemenea decizie. Încă nu ştim cu exactitate, dar s-ar putea că la luarea acestei hotărâri au pus osul şi unii lideri ai Alianţei – fac o presupunere, nu dau cu parul. Oricum, după această decizie a CC, Alianţa a ajuns într-o situaţie, eufemistic vorbind, jenantă. Poziţia ocupată de cei trei lideri ai Alianţei n-o să le aducă voturi, cum cred ei. Dacă se vor şi „elibera” nişte voturi, se vor duce la comunişti. În contextul celor spuse, îmi permit o scurtă şi un pic patetică paranteză.
Înainte de a accede la putere, politicienii sunt tot atât de deştepţi ca şi noi, muritorii de rând, care formăm aşa-zisa societate civilă şi opinie publică, uneori chiar par a fi mai prostuţi. Cum ajung la putere însă, se produce un miracol, o metamorfoză ciudată în urma căreia debitul lor de inteligenţă creşte mai năvalnic decât apele Prutului şi ei cred că sunt cei mai deştepţi dintre pământeni şi liberi de a adopta decizii, fără a mai consulta opinia publică şi chiar opinia propriilor membri de partid. Închid paranteza, ca nu cumva să se înmoaie betonul şi să se surpe, Doamne fereşte, temeliile Alianţei!
2. Acea parte a societăţii moldovene care a votat partidele din Alianţă are dreptul să ceară unele explicaţii vizavi de comportamentul liderilor ei. De câtva timp (cu cât ne apropiem de ziua alegerilor anticipate), liderii umblă cu ţurloaiele umflate, deoarece se ciomăgesc între ei cu şi fără ocazie. Ei au intrat într-o logică stranie şi periculoasă: deşi oponentul lor politic e PCRM, ei nu luptă cu PCRM, ci se cotonogesc între ei! Dacă această logică rămâne viabilă şi în continuare, şansele comuniştilor de a reveni la putere cresc înzecit. Mă întreb (retoric) cu această ocazie: respectiva perspectivă e treaba personală a liderilor Alianţei sau a societăţii?
Îmi amintesc ce presiune enormă a exercitat anul trecut presa, societatea civilă, întreaga opinie publică asupra deputaţilor de a nu le da (vinde) comuniştilor istoricul „vot de aur”. Astăzi, situaţia e tot atât de dramatică, mizele sunt la fel de mari, dacă nu chiar mai mari, iată de ce este greu de explicat ceea ce se întâmplă. Mă pune pe gânduri comportamentul liderilor Alianţei în aceste zile cu adevărat istorice, când nu (mai) avem dreptul să greşim…
Voi reveni la subiect în numărul de mâine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
