De ceva vreme, în faţa Librăriei din Hol stă falnic un monument. Este o operă de artă. Fără cal. Fără rege. Fără comsomolişti. Fără Lenin. Fără cruce. Fără sabie. Fără pistol. Fără plete. E arta sublimă a noului val de artişti, sau cum se mai numesc ei… Acest sublim este un balcon. Adică, seamănă cu un balcon. Mie îmi aduce aminte de „Okna ROSTA”. Proletcultismul în artă. Ei zic că e vorba de noi modalităţi artistice de exprimare. O fi. Periodic, Balconul adună popor. Care face câte ceva. Recită versuri. Pun sticle de plastic. Le leagă cu funie. Fac curat cu mătura. Pun flori în parcare. E un balcon plin de evenimente de artă contemporană.
Vineri, obosit de grijile Zilelor Literaturii Române, intram în Librăria din Hol. M-a ajuns din urmă o domnişoară. Tunsă scurt. Bărbăteşte. Speriată. „S-a aprins Balconul! Daţi-mi stingătorul!”. Niciun martor al incendiului Bibliotecii din Alexandria nu era atât de speriat… Mă gândeam că mai este cineva care are aceeaşi părere despre noua artă contemporană. Şi o putere decizională mai mare decât a mea. Dar insistenţele domniţei erau atât de mari, încât a fost mult mai simplu să-i dăm stingătorul din Librăria din Hol. Aşa a intrat un artist contemporan într-o librărie. A luat stingătorul.
Lumea între un viol şi o omucidere
Vitalie Sprânceană (http://www.spranceana.com/)
Recunosc că afacerea Dominique Strauss-Kahn (DSK) m-a intrigat puţin… Mă rog, nu se întâmplă zilnic ca şeful FMI, organizaţia care „taie şi spânzură” prin ţările lumii a treia, să fie arestat pentru viol, ca un criminal ordinar, să fie băgat într-o puşcărie comună şi să-i fie refuzată, iniţial, punerea în libertate sub cauţiune.
Destul scandal până aici. Cu cât mai departe, cu atât mai vesel. Încât şi clovnul de Bernard Henry-Levy, cât e el de conservator şi anticomunist, a găsit timp să scrie un fel de apărare-elogie la adresa fostului prezidenţiabil socialist. Din care reieşea că suspectatul de viol DSK nu ar fi semănat deloc cu omul tandru DSK pe care BHL îl cunoştea, deci era vorba de un complot al lumii întregi împotriva unei păreri a lui BHL. Asta nu înseamnă că justiţia din SUA e perfectă ori că procesul DSK ar proba egalitatea reală a inşilor în faţa justiţiei. S-ar găsi destule contra-dovezi: Guantanamo, Teo Peter şi rasializarea puşcăriilor, bunăoară. Şi totuşi, asta zice multe lucruri pozitive despre justiţia americană, aşa cum e ea, mult mai bună decât altele. O maşinărie grea şi complexă, care însă merge. Bine chiar, pe alocuri.
Poziţia mea în acest proces ar fi următoarea: violatorul, dacă e violator dovedit, trebuie să-şi ispăşească pedeapsa prevăzută în lege, obţinută la capătul unui proces echitabil. Rangul social ori funcţia oficială nu contează. E o atitudine de bun-simţ.
„7 aprilie” contra lui Dodon
Denis Cenuşă (http://cenusadi.wordpress.com/)
O concluzie certă putem trage din prestaţia electorală a comunistului Dodon – el nu are ce căuta la TV. Anume „talk-show-urile” televizate îi scot lui Dodon masca de politician pragmatic, cu care acesta ferm participă la dezbaterile stradale, arătându-i firea slabă de politician. După ce a fost „bătut” verbal de Chirtoacă cu ceva timp în urmă la o emisiune TV, Dodon gafează „televizat” în mod repetat. Capacitatea de a improviza îi lipseşte cu desăvârşire comunistului moldovenist, spre deosebire de contracandidatul lui principal, pro-românul, Dorin Chirtoacă – cel care, după un mandat greu la Primărie, a deprins dibăcia de a „ieşi uscat din apă”… Se părea că Dodon a primit un avans important la imaginea sa după vizita de la Bruxelles, dar aceste „bile albe” au fost diluate de retorica lui stângace vizavi de victimele evenimentelor din aprilie 2009. „Aşa-numitele victime” a fost singura formulă ce i-a venit în cap lui Dodon, descriind persoanele care au suferit de pe urma asprimii şi abuzului regimului comuniştilor doi ani în urmă. Dacă TV-ul este „talpa lui Ahile” pentru Dodon, atunci „7 aprilie” poate deveni „firul Ariadnei” pentru liberali.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
