Cutreierând prin bloguri

[…] Presa scrie despre „duelul politic”, despre „destrămarea Alianţei” şi „războaie economice”. Mi-e totuna de Alianţă, e absolut firesc să se formeze alianţe, să se destrame, să vină opoziţia la putere, dar mai ales să apară o grămadă de mizerie în declaraţii. Nimeni însă nu scrie că, de fapt, e război dintre monopol şi oamenii simpli, care trebuie să plătească sume exagerat de mari din cauză că alţii au ambiţii prea mari. Iar cetăţenii… cetăţenii, în discuţiile la o bere, iau partea unuia sau altuia, caută să argumenteze cine are dreptate… Ultima mea vizită la medic a rezultat într-o listă de medicamente care au făcut un bon de plată de aproape 700 de lei. Despre mafia medicamentelor s-a scris, apoi picăturile „Otilin” s-au ieftinit cu trei lei, apoi nu s-a mai scris. Chiar şi în ţările vecine, lista mea de medicamente trebuia să fie de cel puţin două ori mai ieftină. Corect, se întâmplă oriunde monopoluri care duc la preţuri exagerate. Totuşi, aici, acasă, unii au ambiţii europene de corupţie, la salarii cam moldoveneşti. Şi ca să fie linişte, fiecare îşi cumpără câte o televiziune. Presupun că oamenii care trăiesc pe banii americanilor, englezilor, suedezilor etc. – inclusiv eu – simt mai puţin povara monopolurilor. Şi totuşi, mai degrabă aş vrea o vacanţă în plus decât să plătesc prea mult pentru medicamente, carne, telefon şi toate alea care ei le împart.

A avea vs. a face

de Vali Petcu

Noi, românii, ne dorim foarte mult să avem. Să avem casă, să avem maşină, să avem două maşini şi a treia pentru vacanţe, să avem un telefon nou, să avem…
Vesticii îşi doresc foarte mult să facă. Să facă ceva senzaţional la muncă, să facă excursii prin lume, să facă nişte copii sănătoşi… Noi însă… Nu contează ce facem la muncă, atâta timp cât avem salariul mai mare decât vecinul. Nu contează ce mâncăm, dacă avem maşină mai scumpă decât a vecinului. Nu contează ce notă am luat la bac, important e să avem telefon mai mişto decât colegul de bancă…

Gânduri

de Elena Robu-Popa

Cine e căpitanul navei tale? Dacă o navă nu e ghidată de un cârmaci priceput, ea va fi târâtă de toţi curenţii şi va sfârşi prin a se izbi de stânci. Gândeşte-te că trupul tău este o navă, mintea ta este motorul care o mână înainte, în timp ce tu eşti căpitanul care o ghidează. Preia controlul asupra navei tale şi foloseşte în mod înţelept puterea motorului său pentru a o conduce către destinaţia pe care ţi-o doreşti

Lumea de după

de Mihaela Butnaru

Britannia Road 22 este o carte despre supravieţuitori, cei care, după ce-au trecut prin evenimente incredibile, trebuie să reintre în ritmul normal al vieţii. Iar pentru ei, normalul în care sunt primiţi are două feţe: pe de-o parte, este şansa lor să trăiască aproape la fel ca înainte, iar pe de altă parte, e o lume care nu înţelege nimic din traumele lor… După cel de-al Doilea Război Mondial şi şase ani de despărţire, Janusz şi Silvana se regăsesc în Marea Britanie. Fiecare aduce cu sine povara supravieţuirii, dar şi speranţe într-o viaţă nouă, de vreme ce, spre deosebire de atâtea mii de oameni, ei au avut o a doua şansă. Povestea regăsirii acestui cuplu este extrem de întunecată şi împovărătoare: eforturile lor de a fi mulţumiţi în lumea de după război sunt zbateri dureroase, iar ceea ce i-a ajutat să supravieţuiască se dovedeşte inutil, dacă nu chiar un handicap, într-o lume fără pericole.

Tineri de împrumut

de Vitalie Sprânceană

Am participat sâmbătă, mai mult din întâmplare, la picnicul prilejuit de Ziua Independenţei SUA. Îl însoţeam pe Frank, un student de la Santa Clara University (California), care a venit să studieze, pentru teza sa de licenţă, istoria recentă a Moldovei. Se va afla la Chişinău doar o lună, dar a deprins deja câteva zeci de cuvinte româneşti. Şi va mai face o chestie grozavă: voluntariat la o organizaţie ce se ocupă cu copiii cu dizabilităţi locomotorii. „E obligatoriu şi necesar, zice Frank. Am un număr oarecare de ore de voluntariat pe care trebuie să le fac pe durata anului şcolar…”. La picnic – multă lume şi bună care are sau a avut treabă cu SUA: studenţi, profesori, specialişti. Apoi, americani. Persoane oficiale, ambasadorul… Am prins un capăt de vorbă cu unul dintre ei, Sam, ce activează la Sadova, în raionul Călăraşi. Sam povesteşte că e absolvent al unei specialităţi de business. De loc se trage din Cincinnati, Ohio. Moldova era ultima în lista proprie a opţiunilor de voluntariat, dar circumstanţele s-au adunat cumva împotriva voinţei lui şi l-au trimis în Moldova. Unde i-a plăcut enorm. Şi de care, îmi zice, s-a îndrăgostit pentru o viaţă. Îmi zice că încearcă să ajute fermierii locali să crească iepuri […]

…Despre lipsa asta cronică de tineri mi-au mai vorbit şi alţi voluntari. Semn că este o problemă. Care ar putea fi soluţionată. Prin introducerea voluntariatului ca activitate obligatorie pe durata studenţiei. În satul sau oraşul de baştină, bunăoară.