„Cutremurele” din Alianţă sunt „mânuţa lui Vlăduţ”

De la „subalterni” la „supuşii Măriei Sale”?

Ce l-a apucat săptămâna trecută pe „şoimul răzbunător” de la Hânceşti de a decis să organizeze razii prin ministere? Explicaţia Serviciului de presă al Guvernului e de doi bani: chipurile, „Filat a început vizitele de documentare la ministere”, fiindcă este „nemulţumit de activitatea subordonaţilor săi”. Fiţi atenţi la lexicul utilizat: nu mai e vorba de „subalterni”, ci de „subordonaţi”. Cât a mai rămas ca „subordonaţii” să fie numiţi „supuşii Măriei Sale”? Niciun ziarist nu l-a întrebat pe „haiducul de la Hânceşti”, de aceea o fac eu: în ce măsură simplii funcţionari din ministere şi departamente sunt „subordonaţii” săi? Eu ştiam că în statele democratice prim-ministrul este o figură politică, responsabilă de politicile promovate în cadrul executivului, dar nu un preşedinte de colhoz sau un brigadier care dă şuturi în fund holopilor săi. Este ştiut că eficienţa unor asemenea „vizite de documentare” la ministere este nulă. Nu e treaba premierului să meargă „pe teren”, să concedieze „subordonaţii”. Apropo, prima victima a lui V. Filat a fost şefa Agenţiei medicamentului Maria Toma-Cojocari, care, de altfel, tot cu aprobarea acestuia a fost numita în funcţie abia cu patru luni în urmă. Modul în care a fost făcută această destituire nu-i altceva decât o încercare jalnică de a imita episodul destituirii de către Vladimir Voronin a fostului director de la SA „Franzeluţa” în cadrul şedinţei Consiliul Suprem de Securitate (CSS) şi înlocuirii acestuia cu un apropiat al familiei. Atunci ne întrebam: ce are Voronin şi CSS cu directorul unei fabrici de pâine? Acum ne întrebăm: ce are un premier atât de serios şi de grav ca Filat, omul care ia dejunul cu Joe Biden şi merge la cină cu însuşi José Manuel Durão Barroso, să o destituie pe o biată şefă de agenţie dintr-un minister oarecare? Probabil că cineva dintre luminaţii sfetnici ai premierului, care i-au organizat această acţiune stupidă, a uitat să-i amintească „haiducului” Filat că în democraţie nimeni nu condamnă pe cineva fără a fi judecat. Înainte de a porni „cruciada”, poate că era cazul ca „proamericanul” şi „proeuropeanul” premier să-l întrebe pe „prietenul” său Joe Biden când acesta a făcut ultima descindere prin Casa Albă şi pe ce funcţionari i-a destituit? Dar dacă cumva în SUA e noapte şi Joe Biden a mers la culcare, putea să-l întrebe pe José Manuel Durão Barroso – cum a decurs ultima lui „descindere” prin birourile Comisiei Europene?

„Cutremurele” din Alianţă sunt „mânuţa lui Vlăduţ”

Nu trebuie multă minte ca să înţelegi că acţiunea lui Filat nu reprezintă nimic altceva decât o manipulare cinică a unui popor mutilat de zeci de ani de comunism. Nu poţi să nu fii de acord cu analistul Igor Boţan, care a stabilit cu exactitate „diagnosticul”: „ceea ce face Filat este o campanie de PR, care are ca scop să-şi impună autoritatea într-o societate patriarhală, societate care iubeşte conducători puternici, aşa ca Voronin. Filat vrea să fie ca Voronin”. Acelaşi Igor Boţan îşi duce gândul pană la capăt, declarând că „toate acţiunile premierului Filat au un substrat de creare a imaginii personale şi că acţiunile sale ar putea pune în pericol viitorul Alianţei pentru Integrare Europeană”. Să se reţină: nu eu am stabilit acest „diagnostic”, ci un analist politic independent. Să se reţină, de asemenea, că tot mai insistent şi alţi analişti şi ziarişti pun astfel problema şi sunt alarmaţi de apucăturile dictatoriale ale lui Filat. Despre aceste apucături vorbeşte tot mai multă lume şi tot mai multă lume realizează, consternată, că toate „cutremurele” din Alianţă sunt „mânuţa lui Vlăduţ”…

Complexul de inferioritate faţă de Voronin

Se pare că Filat continuă să fie obsedat şi torturat de un complex al inferiorităţii faţă de V. Voronin. (Apropo, acesta şi-a bătut joc deschis de „vizitele premierului Vlad Filat”, declarând că „acestea seamănă cu vizitele în colhozuri, sovhozuri, brigăzi şi ferme ale secretarului comitetului raional de partid din perioada sovietică”.) În mai multe situaţii, „şoimul răzbunător” a fost surprins imitându-i pe Putin şi Voronin. În acelaşi context, ziariştii i-au mai adresat lui Voronin o întrebare: ce crede el vizavi de faptul că „analiştii politici îl compară pe Filat cu dumneavoastră…?”. Bătrânul general a răspuns în stilul sau inconfundabil: „Comparaţia e comparaţie, dar originalul întotdeauna e altul”. Adică, originalul întotdeauna e superior copiei… Cu toate eforturile sale disperate (şi ale sfetnicilor săi), Filat rămâne a fi o „copie” care nu poate depăşi „originalul” (Voronin, Putin).

Deşi expresia gravă a feţei şi gesturile tăioase ale lui V. Filat se doresc o imitare a lui Voronin (Putin), în realitate ele amintesc mai mult de un alt personaj, pe care îl chema Vasile Tarlev. Vă mai amintiţi de gesturile consacrate ale lui Tarlev de a oferi demonstrativ „daruri” poporului iubit? Nu vă amintiţi cum „cadona” Tarlev ţăranilor tichete de motorină? Astăzi, succesorul lui Tarlev face exact acelaşi lucru, doar că „darurile” oferite sunt mult mai scumpe şi mai frecvente. Ultimele gesturi ale lui Filat – „luarea sub înaltul său patronaj” sau sub patronajul soţiei sale, a unor acţiuni, aşa cum făcea Voronin – sunt penibile şi ridicole.

Filat: EU, EU, EU…

Oricât de mult şi-ar dori acest lucru, Filat nu se poate compara cu Voronin. Dacă avem curaj şi nu suntem lipsiţi cu totul de spiritul dreptăţii, trebuie să recunoaştem un adevăr: în spatele lui Voronin stau sute de mii de oameni care au început să trăiască mai bine în primul său mandat. Filat conduce această ţară (el o conduce, nu Alianţa!) de doi ani şi, în afară de scumpiri şi majorări de tarife, nu se aude mai nimic. Şi structura electoratului lui V. Voronin este cu totul alta decât a lui Filat. Voronin are un electorat puternic ideologizat şi fidelizat. Filat nu are aşa ceva. Partidul său a început cu un mesaj anticomunist şi pro-românesc, dar în doi ani de guvernare a ajuns la un mesaj diluat semi-agrarian. În consecinţă, cei care l-au votat pe V. Filat trăiesc un puternic sentiment de confuzie şi o dezamăgire profundă, care vin din lipsa totală de progrese în majoritatea domeniilor guvernamentale. Confuzia vine de la metamorfoza produsă cu V. Filat în doar doi ani, de când este la conducerea ţării. Din acel Vlad Filat pe care eu l-am cunoscut în 2007, când şi-a lansat propriul partid, n-a mai rămas nimic, începând de la aspectul fizic exterior şi terminând cu gesturile şi reacţiile sale publice. Discuţiile directe au fost înlocuite cu mesaje într-o limbă moldovenească de lemn a la Tarlev, care parcă spune ceva, dar în realitate nu spune nimic. Şi relaţia lui V. Filat cu presa s-a schimbat. De o bună bucată de vreme, acesta răspunde la întrebările ziariştilor plin de sine şi într-o manieră tot mai arogantă. Tot mai des auzim de la „şoimul răzbunător” răspunsuri arogante şi iritate de genul: „EU nu sunt în situaţia în care să comentez declaraţiile subalternilor”, sau „Acum EU vorbesc”. „EU atâta am vrut sa spun”, „Şi EU acum ce să fac?” etc. EU, EU, EU! Atâta a rămas din deschiderea pentru dialogul cu societatea de acum doi ani care a fost substituită cu o privire plină de ură şi dispreţ, iar toleranţa la mesaje non-laudative a coborât sub cota zero.

Circ, da, dar vrem şi pâine!

De ce am scris aceste rânduri? Deoarece cred că lansarea „raziilor” prin ministere este o acţiune compusă în proporţie de 50% din ipocrizie, 50% cinism şi 0% eficienţă. Este cinic şi ipocrit să te maimuţăreşti în faţa camerelor de luat vederi cu mesaje reformatoare, pro-democratice, să apari alături de Joe Biden şi J. Barosso, dar în realitate să manipulezi o societate cu o mentalitate mutilată de zeci de ani de comunism, cu tehnici staliniste, în interes meschin.

Ar fi bine ca Vlad Filat să vadă şi consecinţele acţiunilor sale. Moldova a avut premieri cu rating mai mare ca al său. Ex-premierul V. Tarlev avea un nivel de încredere de peste 50% din populaţie, cu mult mai mare decât Vladimir Filat. Să nu uitam ce s-a ales din imaginea predecesorului său după un an de zile.

Deocamdată, Filat reuşeşte să menţină o iluzie a schimbării, în principal datorită frecventelor călătorii în diferite capitale europene. Dar oricât de „istorice” ar fi vizitele sale în străinătate, acestea nu au adus mai multă bunăstare, linişte, optimism şi speranţă în casele moldovenilor. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu descinderile premierului la ministere. Ce a dat vizita sa la Ministerul Sportului? Nimic. Ce a dat vizita sa la Ministerul Educaţiei? Tot nimic. Spectacolul este asigurat, dar nu şi pâinea, domnule Filat! Suntem extrem de curioşi să vedem care va fi următoarea „vizită de documentare” a „şoimului răzbunător” de la Hânceşti, deşi suntem convinşi că nici aceasta nu va da nimic.