Pe de altă parte, noua generaţie de copii este mult mai sensibilă şi vulnerabilă, iar medicii spun că anume părinţii sunt vinovaţi de întinerirea multor boli. Despre regulile unei alimentaţii corecte şi greşelile frecvente comise de părinţi ne povesteşte doctorul pediatru Dumitru Rusu. Tot el ne va oferi şi câteva sfaturi pentru a creşte un copil sănătos.
– Care sunt ultimele tendinţe în alimentaţia sugarilor?
– Aş greşi dacă aş spune că alimentaţia sugarilor vine cu multe noutăţi, pentru că tot ce-i nou e vechiul bine uitat. Cu 25 de ani în urmă, când noi hrăneam copiii după o anumită regulă, eu am fost unul dintre primii pediatri care declara, de la tribuna ministerului, că ne minţim singuri pe noi când scriem că sugarul trebuie să fie hrănit cu laptele mamei la ore exacte. Este o greşeală enormă. Când susţineam ideile americanilor, precum că trebuie să ascultăm de dorinţa copilului, mi se spunea că sunt prea tânăr pentru aşa idei.
– Deci credeţi că sugarul trebuie hrănit atunci când i se face foame?
– Nu în mod absolut. Acum, vedem o altă extremă. Mamele se ţin strict de această regulă. De asemenea, se limitează doar la laptele lor. Este şi asta o greşeală. Fiecare copil trebuie tratat individual. Dacă pentru cineva este suficient laptele matern, altcineva are nevoie de suplimente, care vor completa meniul.
– Acum, mai toate alimentele pentru sugari din comerţ conţin adaosuri de fier, aminoacizi etc. Cât de inofensive sunt ele, dacă sunt, totuşi, artificiale?
– Cea mai bună hrană şi cel mai bun lapte este, indubitabil, laptele matern. Niciun aliment produs în laborator nu este în stare să acopere proprietăţile nutritive ale acestuia. Deşi alimentele artificiale sunt o alternativă bună, teoretic, la modul practic cred că producătorii de hrană pentru bebeluşi au ceva de ascuns. Astfel, nu putem fi siguri de autenticitatea listei cu ingrediente de pe ambalaj. Dacă cu 15 ani în urmă, producătorii purtau o responsabilitate mare, acum nu putem avea această siguranţă. Vedem câte scandaluri apar între producători şi consumatori şi câte cazuri de intoxicaţii sunt înregistrate. Produsul apare pe piaţă, este probat de instituţiile abilitate, iar după o perioadă se depistează că este cancerigen, de exemplu.
– Vorbind de alimentaţia artificială, în cazurile când, din diverse motive, mama nu îşi poate hrăni copilul cu propriul lapte, care produse îl pot înlocui? Şi care e diferenţa dintre laptele praf şi laptele formulă?
– În primul rând, vreau să menţionez greşeala mamelor care se grăbesc să declare că laptele lor nu este bun, deoarece n-ar fi suficient de gras, de exemplu. Laptele fiecărei mame are exact proprietăţile nutritive necesare copilului său. Unica problemă ar fi dacă laptele nu este suficient. În acest caz, mama trebuie să se adreseze unui doctor, care îi va corecta regimul alimentar.
O altă greşeală a părinţilor este certitudinea lor că ei sunt cei care manevrează copilul. Pe când este invers. Dacă copilul va încerca, pe lângă laptele mamei, un alt produs, el nu va mai dori să revină la sân. Au fost făcute experimente cu adulţi care au încercat să sugă sânul şi au avut febră musculară câteva zile. Efortul depus de copil în timpul alimentaţiei la sân este deci foarte mare. Prin urmare, este evident că, odată încercat, el va alege biberonul, adică calea mai uşoară.
Piaţa oferă, totuşi, o alternativă laptelui matern. Sunt produse cu o compoziţie asemănătoare laptelui mamei, ca de exemplu laptele formulă. Laptele praf poate fi folosit doar de la vârsta de un an.
– Ce părere aveţi despre laptele de vacă sau capră ca înlocuitori ai laptelui matern?
– Laptele de vacă a fost mereu un produs controversat. Deşi este folosit pe larg în alimentaţia sugarilor, fără consultarea cu specialistul, acesta are o compoziţie cu totul diferită de laptele mamei, de aceea eu recomand folosirea lui după vârsta de un an, iniţial diluat cu apă. La fel e şi cu laptele de capră. Laptele praf este, prin urmare, o alternativă mai bună.
– Sunt anumite reguli în introducerea unor noi alimente în regimul sugarului? Dacă da, care sunt ele?
– Absolut. Nu putem face acţiuni aleatorii. Dacă decidem că e nevoie să introducem alimente artificiale, o facem treptat. Niciodată nu vom introduce două produse deodată. De asemenea, este interzis să facem astfel de experimente când copilul este bolnav, este în proces de vaccinare, adică atunci când este vulnerabil.
– Unii medici spun că de la 4-6 luni, regimul alimentar va fi completat de alimente solide. Ce părere aveţi despre asta?
– Şi acest aspect este foarte individual. Dacă copilul este hrănit exclusiv cu laptele mamei, atunci alimentele solide vor fi introduse de la 5- 5,5 luni. – Despre ce alimente solide poate fi vorba? – Vom începe cu supa de legume, care peste 10-14 zile va trece în pireu. Urmează terciurile. Ideal ar fi să fie preparate în condiţii de casă. O altă greşeală este administrarea alimentelor cu biberonul, din motivele menţionate mai sus. Corect este să-l hrănim cu linguriţa, ca să nu-şi piardă interesul pentru sânul mamei. Va fi mai greu la început, dar se va obişnui.
– Ce părere aveţi despre produsele alimentare autohtone destinate copiilor sugari?
– Luând în considerare că noi nu avem o instituţie abilitată în controlul direct al acestor produse, nu recomand consumarea lor.
– Care sunt semnalele care ar trebui să alarmeze în cazul intoleranţei la un anumit aliment?
– Mai întâi urmărim reacţia generală a copilului: starea pielii şi a tegumentelor. De asemenea, e cazul să ne alarmăm dacă apar anumite disfuncţii intestinale, ca diareea sau voma. Dacă copilul prezintă o reacţie alergică la un anumit produs, îl putem administra repetat abia peste un an sau chiar mai mult. Nu ne putem permite să experimentăm cu copiii. Din categoria strict interzis pentru copii sunt: citricele, ciocolata, sucurile acidulate. De asemenea, biscuiţii îi putem include în regim de la minim 10 luni. Copilul mănâncă tot ce-i dai. Dacă îl hrăneşti cu sarmale la 4 luni, asta va mânca. Dacă cu 10 ani în urmă nu exista diagnosticul de pancreatită la copii, acum, boala e depistată şi la 2 ani.
– Pe de altă parte, observăm tendinţa concentrării excesive a părinţilor asupra copiilor lor. Dacă cu 20-30 de ani în urmă, copiii nu erau atât de monitorizaţi de părinţi şi doctori, nu era atâta literatură şi acces la informaţie, acum părinţii se străduiesc să urmeze cu stricteţe regulile. Şi totuşi, copiii de azi sunt mult mai sensibili şi vulnerabili. Cum explicaţi acest fapt?
– Explicaţia e simplă. Dacă atunci orice publicaţie de acest gen trebuia să fie avizată de un consiliu special constituit, format din specialişti, acum oricine poate publica. De asemenea, amalgamul de literatură din diferite curente: occidentală, orientală etc., poate crea confuzii printre cititori. De aceea, este bine ca totul să fie mereu coordonat cu doctorul specialist.
Interviu realizat de Mariana Balaban pentru TIMPUL
