Această zi va fi marea finală a maratonului politic moldovean pornit pe 27 august 1991, ziua declarării Independenţei R. Moldova, fiindcă anume în această zi crucială, adică pe 28 noiembrie, Moldova va decide încotro va merge – înainte sau în nicăieri, va rămâne sau va pica de pe hartă. Care sunt partidele cu şanse reale de a intra în noul parlament, sunt aceste partide pregătite pentru un compromis politic în vederea alegerii şefului statului? Întrebarea nu e deloc retorică, dacă ne gândim la faptul că noul preşedinte va fi ales conform Constituţiei actuale, care aşa şi nu a mai putut fi modificată. Să vedem, aşadar, cu ce potenţial şi cu ce şanse electorale intră în luptă principalele formaţiuni politice de la Chişinău?
PCRM-ul lui Voronin a pornit la luptă cu o armată organizată, setoasă de revanşă, puternic drogată ideologic, cuprinsă de o stare de euforie după referendumul din 5 septembrie. Principala figură în PCRM rămâne a fi generalul Voronin în care armata crede şi pe care-l va urma până la capăt. Cu o asemenea armată şi un asemenea general este greu să-ţi imaginezi înfrângerea PCRM.
PLDM-ul lui Filat se consideră cel mai important partid din arcul guvernamental, al doilea ca pondere, după PCRM. În situaţia când deveniseră tot mai insistente zvonurile despre nişte „probleme” apărute în „sânul” PLDM, Filat s-a dovedit a fi un strateg inteligent, nu a făcut mişcări bruşte (în lista electorală), pentru a lăsa impresia unui partid monolit, cu un înalt spirit de luptă şi cu o echipă puternică în frunte. PLDM, dacă va convinge electoratul că nu e o casă a lui Potiomkin, are şanse electorale bune, însă nu atât de mari cum îşi imaginează unii.
PL-ul lui Ghimpu. După alegerea lui M. Ghimpu, liderul partidului, în dubla funcţie de preşedinte al parlamentului şi al republicii, acesta a devenit liderul real al formaţiunii, locomotiva ei electorală. Starea de spirit în armata lui Ghimpu e excelentă, ea creşte numeric pe contul dezamăgiţilor (inclusiv din PLDM şi AMN). Ghimpu speră, şi nu fără motive, la un scor mai bun decât anul trecut.
PD-ul lui Lupu a avut duminică o lansare bună, bine „proporţionată” ideologic şi geografic, cu invitaţi (străini) de aceeaşi valoare din partea Rusiei, României şi Europei. PD are echipă, bani şi electorat – rămâne să vedem dacă Lupu a devenit un lider real şi va putea valorifica aceste atuuri. Consolidarea PCRM îi face tot mai dificilă această sarcină, din care cauză cu cât mai bine vor merge comuniştii, cu atât mai modest va fi scorul electoral al PD.
AMN-ul lui Urechean s-a lansat prima şi în cel mai creştineşte mod, fiind sfinţită şi blagoslovită de un sobor de preoţi (de la Mitropolia Basarabiei). Să vedem dacă Dumnezeu îl va auzi pe Urechean şi va infirma sondajele din ultimii doi ani care „cobesc” constant despre dispariţia AMN din viitorul legislativ.
Aici tragem linia. Acestea sunt partidele care, în percepţia publică, dar şi conform sondajelor, au şanse electorale indiscutabile (cu rezerva formulată faţă de AMN). O problemă aparte o constituie independenţii, dar despre aceştia vom discuta altă dată. Mai jos de linie mişună un roi de partide mici despre care nu putem vorbi la modul serios că ar fi „concurente electorale”. Cui, de exemplu, îi pot face concurenţă electorală asemenea partide ca PMU, PC, PNL, PPCD, PpNŢ ş.a.? Acestea sunt copia cocoşului din banc care fugea după găină nu pentru a o ajunge, ci pentru a se încălzi. Există însă în acest roi şi câteva partide reale, care au oameni, structuri, mesaj cu un bun potenţial de creştere. Primul dintre acestea (pe dreapta eşichierului politic) este partidul condus de V. Untilă (MAE). Voi reveni în mod special la subiectul dat.
Numeam la începutul rândurilor de azi data de 28 noiembrie drept una crucială. Nu e o exprimare patetică. În această zi vom intra într-un tunel în care am mai fost. Dacă nu se întâmplă o mare minune sau o mare trădare, vom reintra în cercul vicios. Numai o clasă politică cu totul iresponsabilă îşi putea permite „luxul” să intre într-o nouă campanie electorală cu Constituţia veche. Iată de ce, după 28 noiembrie, Moldova are nenorocul să intre într-o iarnă politică foarte grea… peste care va pluti, ca un cioroi bătrân, umbra neagră a dezastrului – umbra Constituţiei vechi…
O soluţie, totuşi, există: Alianţa de azi trebuie să redevină Alianţa de dinainte de 29 iulie anul trecut. Poate, chiar să-şi toarne un pic de cenuşă pe cap pentru greşelile cele cu voie şi cele fără de voie. Avem un electorat blând, creştin şi înţelept. Hai să ne mai iertăm puţin, că altfel ne pică ţara de pe hartă. Că doar n-am înnebunit toţi cu totul.
